Art. 518. Obligatia de intretinere apartinand mostenitorilor

(1) Mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala sunt tinuti, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.

(2) In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind la intretinerea minorului proportional cu valoarea bunurilor mostenite.

Fiind derogatorie de la caracterul personal si netransmisibil al obligatiei de intretinere, dispozitia alin. (1) este de stricta interpretare: a) este aplicabila numai in cazul intretinerii unui minor, nu si a altor categorii de persoane; b) este aplicabila numai pana la implinirea varstei de 18 ani. Obligatia de continuare a intretinerii nu se prelungeste dincolo de implinirea varstei de 18 ani, chiar daca cel astfel intretinut pana atunci si-ar continua studiile; c) transmiterea catre mostenitori a obligatiei de continuare a prestarii intretinerii opereaza numai in cazul in care parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie; prin urmare, daca autorul lor prestase intretinere minorului desi parintii acestuia nu erau nici decedati, nici disparuti, nici in nevoie (fiind prestata, spre exemplu, cu intentia de gratificare sau o gestiune a intereselor altuia), mostenitorii nu pot fi obligati sa continue intretinerea; d) obligatia mostenitorilor de a continua intretinerea exista atata vreme cat se mentin conditiile care genereaza starea de nevoie a minorului: disparitia parintilor sau starea de nevoie a parintilor; odata ce oricare din aceste imprejurari s-a modificat, obligatia mostenitorilor inceteaza; e) opinam ca obligatia de continuare a intretinerii de catre mostenitori poate exista, a fortiori, si numai pentru completarea intretinerii acordate de parinti (qui potest plus, potest minus), daca o astfel de intretinere in completare fusese prestata de cel decedat. [C. Irimia in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 563]