(1) Proprietarul terenului inconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea temporara a acestor ape sub inaltimea de scurgere.
(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobandeste niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revarsari sporadice.
Se poate naste intrebarea care va fi situatia atunci cand ne aflam in prezeta unor ape statatoare – helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare – care isi maresc volumul si acopera tarmurile nu cu caracter sporadic, ci cu caracter permanent. Alin. (2) al art. 571 C. civ. reglementeaza numai situatia in care este vorba de revarsari sporadice, si nu reglementeaza si ipoteza unor mariri de volum a apelor statatoare. In asemenea situatii nu sunt aplicabile dispozitiile alin. (2) al art. 571 si credem ca proprietarul apelor statatoare ar trebui fie sa efectueze lucrarile hidrotehnice necesare pentru ca apele respective sa se retraga la cotele initiale, eliberand terenurile proprietarilor riverani, fie sa fie obligat sa-i despagubeasca pe acestia pentru suprafetele de teren pierdute. Insa, in acesta ultima ipoteza, proprietarii terenurilor riverane ar pierde dreptul de proprietate asupra acestor terenuri in favoarea proprietarului apelor, independent de vointa lor, ceea ce nu consideram a fi echitabil. [C. Jora in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 87]