(1) In cazul lucrarii voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, fara inscriere in cartea funciara si fara nicio obligatie catre autorul lucrarii;
b) sa ceara obligarea autorului de rea-credinta al lucrarii la desfiintarea acesteia, cu readucerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese.
(2) Autorul de buna-credinta al lucrarii poate sa o ridice inainte de restituirea imobilului catre proprietar, cu conditia de a readuce imobilul in situatia anterioara.
In cazul autorului de buna-credinta, desi legiuitorul a utilizat sintagma „proprietarul imobilului are dreptul”, nu putem vorbi de un drept, textul neoferind si alte solutii. [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 557]
Dupa cum se observa, in ipoteza bunei-credinte proprietarul imobilului devine si proprietarul lucrarii voluptuare, fara nicio obligatie de catre autorul acesteia, dar in alin. (2) al aceluiasi articol se precizeaza ca autorul de buna-credinta poate sa o ridice inainte de restituirea imobilului catre proprietar, cu obligatia readucerii imobilului in situatia anterioara. In opinia noastra, nu exista nicio contradictie intre cele doua norme juridice, fiecare reglementand situatii distincte, izvorate din buna-credinta. In prima ipoteza lucrarea voluptuara este lasata si acceptata fara obligatii din partea proprietarului, care, dupa parerea noastra, poate cere inlaturarea oricaror asemenea lucrari; in ipoteza a doua se are in vedere situatia in care autorul, de asmenea de buna-credinta, din motive subiective (familie, religie etc.) doreste sa pastreze lucrarea, fapt posibil sub doua conditii: sa fie ridicata inainte de restituirea imobilului si sa readuca imobilul in situatia anterioara. [I. R. Urs, P. Ispas, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 139]