(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i sa permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie sa se faca in conditii de natura sa aduca o minima stanjenire exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica; in cazul in care mai multe fonduri vecine au acces la calea publica, trecerea se va face pe fondul caruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii.
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge in momentul in care fondul dominant dobandeste un alt acces la calea publica.
Art. 617 alin. 1 NCC vizeaza imposibilitatea absoluta de iesire la drumul public a celui care reclama constituirea unui drept de trecere pe terenul proprietatea altei persoane, textul gasindu-si aplicare in situatia in care pentru proprietarul fondului dominant nu exista nicio iesire la calea publica. Intrucat instituirea unui drept de trecere constituie o ingradire a dreptului de proprietate pentru proprietarul fondului aservit, cu consecinta micsorarii valorii economice, deoarece exercitarea dreptului de trecere influenteaza negativ folosirea deplina a terenului aservit, daca locul infundat are iesire la calea publica pe un drum care poate deveni practicabil cu efectuarea unor cheltuieli, textul nu isi mai gaseste aplicare. [G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 24]
Trebuie facuta distinctia intre dreptul de trecere ca limita legala a exercitarii dreptului de proprietate (art. 617 C. civ.) si dreptul de servitute de trecere prevazut de art. 755 si art. 762 C. civ., care este un dezmembramant al dreptului de proprietate constituit prin acordul partilor, fara a fi nevoie de cerintele legale cerute de Codul civil pentru constituirea dreptului de trecere. [I. R. Urs, P. Ispas, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 64]
Un posesor al unui imobil fara iesire la calea publica poate avea calitate procesuala activa intr-o actiune in justitie prin care sa solicite recunoasterea dreptului de trecere chiar daca nu este proprietar, el are animus domini, deci intentia de a se comporta ca un veritabil proprietar, exercitand o stapanire de fapt asupra bunului, specifica ce ii ofera aparenta unui veritabil drept de proprietate. Este vorba de titularii altor drepturi reale (uzufruct, uz, abitatie si superficie). [I. R. Urs, P, Ispas, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 65]