(1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoana are dreptul la integritatea sa fizica si psihica. Nu se poate aduce atingere integritatii fiintei umane decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.
Trebuie sa distingem intre corpul uman considerat ca un ansamblu de organe, pe de o parte, si, pe de alta parte, elementele (organe, tesuturi) si produsele corpului uman (sange, lapte de mama, sperma etc); in functie de progresele stiintei, acestea sin urma pot fi detasate de corp si pot dobandi caracterul de lucruri, care insa nu pot face obiectul unui drept patrimonial. [O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele in reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangiu 2013, p. 24]
Prin conceptul de „integritate fizica si psihica” se desemneaza, pe de o parte, starea unui corp uman caracterizata prin existenta fizica a subsistemelor sale si prin functionarea lor conform functiilor pentru care exista, pe de alta parte, desemneaza starea psihica a subiectului uman apreciata ca normala, prin raportare simultana la o performanta medie a starilor psihice a subiectilor umani si la absenta manifestarilor patologice. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 254]