Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica uzufructului in mod corespunzator.
In ceea ce priveste posibilitatea uzufructuarului de a formula o actiune in granituire, apreciem ca o astfel de actiune poate fi formulata de catre uzufructuar, insa numai in situatia in care se urmareste conservarea dimensiunilor fondului ce formeaza obiect al dreptului de uzufruct. Desigur, avandu-se in vedere natura juridica a unei actiuni ca cea in grantuire prin care se urmareste sa se stabileasca linia de hotar dintre proprietatile limitrofe, de principiu, avand in vedere ca se urmareste doar conservarea dimensiunilor fondului, apreciem ca este posibila formularea actiunii de catre uzufructuar cu conditia insa sa nu tinda revendicarea unei suprafete de teren. Altfel spus, o astfel de actiune poate fi initiata de catre uzufructuar doar atunci cand semnele de hotar nu mai exista, iar proprietarii limitrofi nu isi revendica unul de la celalalt vreo portiune de teren. Uzufructuarul justifica interesul formularii unei astfel de actiuni doar pentru refacerea liniei de hotar, pentru a cunoaste limitele in care isi poate exercita dreptul de uzufruct.
Ca atare, excludem posibilitatea ca actiunea in granituire sa fie promovata de catre uzufructuar atunci cand ea imbraca si haina juridica a unei actiuni in revendicare, o astfel de actiune putand fi formulata doar de proprietar, intrucat suntem in fata unui act de dispozitie. [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 435]
In ceea ce priveste posibilitatea uzufructuarului de a formula o actiune de iesire din indiviziune, apreciem ca aceasta este exclusa intrucat numai titularul ce are atributul dispozitiei juridice in patrimoniul sau o poate formula, iar acest atribut il are numai proprietarul. [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 435]
Nuda proprietate dobândită prin contractul încheiat, nu-i conferă pârâtei (pe toata durata fiinţării dreptului de uzufruct constituit în favoarea reclamantului) un drept locativ propriu cu privire la imobilul în discuţie, iar îmbunătăţirile aduse acestuia nu-i schimbă natura juridică de bun propriu al celuilalt soţ, deoarece constituie bun comun doar sporul de valoare.
Participarea soţului neproprietar la îmbunătăţirile sau reparaţiile ce se fac unui imobil care, fiind bun propriu al celuilalt soţ, este proprietatea exclusivă a acestuia, nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului prin transformarea sa din bun propriu în bun comun. Ceea ce constituie bun comun este numai sporul de valoare pe care 1-a dobândit bunul propriu ca urmare a îmbunătăţirilor şi reparaţiilor efectuate în timpul căsătoriei.
Pentru apărarea drepturilor uzufructuarului nu era necesară introducerea vreunei acţiuni confesorii ori posesorii din moment ce legea nu limitează mijloacele de apărare ale drepturilor uzufructuarului la anumite acţiuni,ceea ce înseamnă că acesta poate să solicite şi evacuarea oricărei persoane, chiar a nudului proprietar în cazul în care-i încălcă liniştita folosinţă a bunului dat în uzufruct. [Judecătoria Bistriţa, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 2322/2012, portal.just.ro]