(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
Informaţiile privitoare la situaţia şcolară (mediile din anii de studii terminali, respectiv facultatea–ani de studii care au o pondere ridicată asupra alegerii sau exercitării unei profesii) a unei persoane intră în noţiunea de viaţă privată.
Prin lansarea informaţiei în spaţiul virtual al internetului, pârâta a făcut posibilă accesarea, vizualizarea datelor personale ale reclamantului de un număr indefinit, dar potenţial foarte mare de alte persoane (public). Prin această faptă, chiar de scurtă durată dacă ar fi fost, pârâta a expus public persoana reclamantului, prin datele sale personale, respectiv situaţia reală şcolară a acestuia pe timpul Facultăţii.
Fapta pârâtei constituie o ingerinţă în dreptul reclamantului la viaţa sa intimă, privată, iar pârâta nu a invocat şi nu a probat niciun motiv pentru care s-ar justifica această ingerinţă a sa («probarea verităţii» datelor publicate de către pârâtă, neconstituind o justificare a acţiunii ilicite a pârâtei).
Prin urmare, ingerinţa pârâtei în dreptul reclamantului la viaţa sa privată nu era prevăzută de lege (încălcând chiar dispoziţiile legale aplicabile în această materie), prin urmare nu urmărea un scop legitim şi constituie prin toate acestea o încălcare flagrantă (faptă ilicită) a dreptului reclamantului. [Judecătoria Slobozia, Sentința civilă nr. 1158/2012, portal.just.ro]
Prevederile art. 71 din Noul Cod civil protejează viaţa privată şi demnitatea persoanei umane împotriva oricăror ingerinţe, fără a se cere condiţia publicităţii unei fapte pentru angajarea răspunderii civile în baza acestui text de lege, iar art. 74 din actul normativ arătat enumeră diferite forme de protecţie, din care unele privesc viaţa intimă a unei persoane, fără cerinţa săvârşirii unei fapte în mediul public, iar altele se referă la protecţia imaginii publice a unei persoane.
Ambele instanţe de fond au statuat în mod just, în baza art. 71 şi art. 74 Cod Civil, că, relativ la faptele imputate pârâtei (aceasta a trimis reclamantei, partenerilor de afaceri, dar şi altor persoane cunoscute din ţară şi din străinătate e-mail-uri cu conţinut vădit defăimător, vulgar şi ameninţător) nu există vreo condiţie legată de publicitate, ceea ce înseamnă că textele de lege care apără dreptul la viaţă privată şi dreptul la demnitate vor sancţiona faptele aducătoare de prejudicii de această natură indiferent dacă faptele au fost săvârşite în public sau aduse la cunoştinţa publicului ori nu.
Potrivit art. 74 din Noul Cod civil, „sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private: … b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;… e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;… i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele”.
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă cu evidenţă faptul că aceste fapte nu trebuie săvârşite în mod public sau aduse la cunoştinţa publicului pentru a putea fi calificate ca ingerinţe în viaţa privată a unei persoane, apte să atragă angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei care le săvârşeşte. [Curtea de Apel Timișoara, Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 1521 din 12 noiembrie 2013, portal.just.ro]