(1) In absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructuarul ramane dator exclusiv fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute inainte de cesiune. Pana la notificarea cesiunii, uzufructuarul si cesionarul raspund solidar pentru indeplinirea tuturor obligatiilor fata de nudul proprietar.
(3) Dupa notificarea cesiunii, cesionarul este dator fata de nudul proprietar pentru toate obligatiile nascute dupa notificarea cesiunii. In acest caz, uzufructuarului i se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile legale din materia fideiusiunii.
(4) Dupa cesiune, dreptul de uzufruct continua, dupa caz, pana la implinirea termenului initial sau pana la decesul uzufructuarului initial.
Datorita schimbarii de optica a Codului civil in vigoare, in sensul admiterii cesiunii, va fi posibila si constituirea unei ipoteci asupra uzufructului [art. 2379 alin. (1) lit. b) C. civ.] si, pe cale de consecinta, urmarirea silita a lui. [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 426]