Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege.
Domeniul public, in opinia noastra, nu trebuie confundat cu proprietatea publica. Domeniul public reprezinta o masa de bunuri determinata de lege in raport de natura bunului (uz public) si de destinatia acestuia (interes public), adica totalitatea de bunuri ce formeaza obiectul prorietatii publice.
Proprietatea publica – in sens obiectiv – este o institutie juridica iar – in sens subiectiv – un drept real, cu toate caracterele specifice acestei categorii de drepturi. In consecinta, domeniul public reprezinta o totalitate de bunuri in timp de proprietatea publica este insusi dreptul subiectiv care are ca obiect bunurile ce formeaza domeniul public.
Pe baza distinctiei existente intre domeniul public si proprietatea publica, putem defini dreptul de proprietate publica ca fiind acel drept real ce apartin statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor dobandite legal, care fie prin natura lor, fie printr-o dispozitie a legii sunt de uz si interes public, apartinand domeniului public, si care se exercita in regim de drept public, prin putere proprie si in interes public, in limitele prevazute de lege.[I. R. Urs, P. Ispas, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 266]
Termenul de “domeniu” trebuie asociat intotdeauna cu o persoana publica. Chiar daca particularii au bunuri in propietatea lor privata, pentru anasamblul acestora este potrivit termenul de “patrimoniu”, caci cel de “domeniu”, cel putin in acceptiunea sa juridica, contemporana , este asociat cu o persoana publica. [Ov. Podaru, Drept administrativ vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor, Ed Hamangiu, Bucuresti, 2011, nr. 4, p. 6 apud Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. I, Editura Hamangiu 2012, adnotare la art. 858]