(1) Constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.
(2) Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ-teritoriale fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa numai daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege.
Codul civil in vigoare reglementeaza expres „obiectul proprietatii publice”, in art. 859, pastrand caracterul exemplificativ al bunurilor ce fac parte din domeniul public, reluand, practic, enumerarea care se regaseste si in art. 136 alin. (3) din Constitutie. Potrivit textului mentionat, „constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsoului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica”.
Din analiza alin. (1) al acestui text de lege, putem identifica doua categorii de bunuri:
– din prima categorie fac parte bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, deoarece numai statul poate fi titular al dreptului de proprietate publica asupra acestor bunuri, Legea nr. 213/1998 enumerand aceste bunuri in punctul I din anexa,
– din a doua categorie fac parte celelalte bunuri, mentionate generic ca fiind stabilite prin lege organica, acestea putand face obiectul dreptului de proprietate publica atat a statului, cat si a unitatilor administrativ-teritoriale. [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 135]
Din alin. (2) al art. 859 C. civ. rezulta ca, pe langa bunurile enumerate la alin. (1), statul si unitatile administrativ-teritoriale mai pot avea si alte bunuri care pot sa faca parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa numai daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege. Aceste bunuri pot constitui fie obiect al proprietatii private (caz in care vor face parte din domeniul privat), fie obiect al proprietatii publice (si atunci vor face parte din domeniul public). [I. Adam, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 136]