Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.
O antinomie intre “drept real principal asupra domeniului public” si “dezmembramant al proprietatii publice” este o eroare. Sau, astfel spus, fie admitem ca pe domeniul public nu se pot constitui drepturi reale (deci ca administrarea, concesiunea s.a. au o alta natura), fie aderam la ideea contrara, dar atunci acestea desprind – cel putin pana la revocare- o parte dintre atributele proprietatii publice, dezmembrand-o, sunt deci dezmembraminte ale acesteia. Iar discutia despre precaritatea acestor drepturi se situeaza intr-un cu totul alt plan [Ov. Podaru, Drept administrativ vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor, Ed Hamangiu, Bucuresti, 2011, nr. 38, p. 49 apud Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. I, Editura Hamangiu 2012, adnotare la art. 866]
Este perfect adevarat ca drepturi reale in sensul civil al termenului, cu proprietatile pe care le prezinta – de pilda, uzufructul -, nu se pot constitui pe domeniul public, pentru ca, intr-adevar, ar fi contrare principiului inalienabilitatii acestuia. Insa drepturi absolut asemanatoare, cu singura particularitate a precaritatii lor, in sensul ca pot fi revocate de catre titularul proprietatii ori de cate ori o cere interesul public (adica ori de cate ori devin contrare afectatiunii), pot fi imaginate. Si nu vedem de ce ele nu ar fi veritabile ius in rem, cu singura particularitate aratata mai sus. [Ov. Podaru, Drept administrativ vol. II. Dreptul administrativ al bunurilor, Ed Hamangiu, Bucuresti, 2011, nr. 38, p. 49 apud Noul Cod civil. Comentarii, doctrina si jurisprudenta, vol. I, Editura Hamangiu 2012, adnotare la art. 866]