(1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in cartea de identitate.
(2) In lipsa acestor mentiuni ori atunci cand acestea nu corespund realitatii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor persoane.
(3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplica in cazul in care domiciliul sau resedinta a fost cunoscuta prin alte mijloace de cel caruia i se opune.
Domiciliul sau resedinta vor putea fi dovedite cu orice mijloc de proba, chiar si atunci cand prin aceasta se combat mentiunile corepunzatoare facute in actul de identitate. Totusi, pentru a putea opune tertilor domiciliul sau resedinta astfel dovedite, este necesar ca persoana in cauza sa faca si proba faptului ca acela caruia i le opune le cunoscuse prin alte mijloace. [E. Chelaru in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 102]