Art. 919. Prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate

(1) Pana la proba contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat posesor.

(2) Detentia precara, odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba intervertirii sale.

(3) Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara.

Exercitarea posesiei sub nume de proprietar inseamna ca posesorul trebuie sa posede animo domini, adica pentru sine si cu intentia de a se comporta ca proprietar; in caz contrar, cand exercitarea actelor de fapt asupra bunului imobil se face in numele altuia, posesia are caracter precar, iar beneficiile exercitarii ei apartin celui a carui pretentiune de drept se manifesta prin intermediul detentorului de fapt. Art.1855 din Codul civil prevede, in acest sens, ca atunci cand posesorul a inceput a poseda pentru altul se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie.
Desi nu este tratata ca viciu al posesiei in Codul civil, precaritatea poate fi considerata mai mult decat atat, si anume ca o lipsa a insasi posesiei, deoarece este lipsita de „animus domini”, adica de elementul intentional al posesiei. In conceptia Codului civil ea apare, totusi, ca un viciu absolut si perpetuu al posesiei pentru ca persoanele enumerate in art 1853 din cod poseda pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.
In speta, se constata ca reclamanta a luat in stapanire terenul in litigiu prin extinderea folosintei imobilului atribuit prin contractul de inchiriere (…) care a avut ca obiect o locuinta – cumparata ulterior si teren aferent de 67,68 mp, respectiv prin exercitarea unor acte de folosinta si asupra unei suprafete de aproximativ 800 mp, excedentara celei aferenta locuintei inchiriate.
Posesia astfel inceputa, prin extinderea folosintei, nu este exercitata pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesie exercitata pentru altul, respectiv pentru adevaratul titular al bunului imobil si cu ingaduinta acestuia, astfel ca ea nu tinde la o uzurpare a proprietatii si nu se poate confunda cu o posesie utila, nefiind de natura sa duca la dobandirea proprietatii prin uzucapiune. [Curtea de Apel Constanta, Decizia civila nr. 247/2010, portal.just.ro]

Nota:
Corespondentul art. 1855 din Codul civil de la 1864 este art. 919 alin. 2 noul Cod civil.
Corepondentul art. 1853 din Codul civil de la 1864 este art. 918 noul Cod civil.