Art. 920. Intervertirea precaritatii in posesie

(1) Intervertirea detentiei precare in posesie nu se poate face decat in urmatoarele cazuri:
a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului;
b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar; in acest caz, intervertirea nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului;
c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta.

(2) In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dobanditorul este de buna-credinta daca inscrie dreptul in folosul sau intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. In celelalte cazuri, este de buna-credinta dobanditorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a dobandit bunul.

Nu putem admite ca buna-credinta a tertului dobanditor sa se bazeze doar pe cuprinsul cartii funciare din care rezulta ca detentorul apare inscris ca proprietar al bunului. (…) ar insemna ca in cazul in care tertul are cunostinta din alte imprejurari despre lipsa calitatii de proprietar a detentorului si isi inscrie dreptul sau in cartea funciara, este considerat un dobanditor si un posesor de buna-credinta in temeiul art. 920 NCC, dar in acelasi timp este un dobanditor de rea-credinta al unui drept tabular in temeiul art. 901 alin. (2) NCC. Or, aceasta reprezinta o contradictie logica peste care nu se poate trece. [I. Sferdian, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu 2013, p. 301]