Posesia este clandestina, daca se exercita astfel incat nu poate fi cunoscuta.
Nu este suficienta simpla necunoastere a posesiei daca aceasta se exercita in mod normal. Ascunderea ei presupune o anumita activitate, anumite fapte materiale din partea posesorului. Desigur, persoana care invoca viciul clandestinitatii poate folosi orice mijloc de proba pentru a face dovada acestui viciu. Este suficienta insa dovedirea faptelor prin care se realizeaza ascunderea posesiei, intrucat nu este importanta atitudinea subiectiva a posesorului, respectiv daca el a intentionat sa ascunda bunul pentru ca o anumita persoana sa nu cunoasca faptul posesiei sau a dorit doar sa protejeze un bun de valoare. [V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2013, p. 69]