Art. 945. Restituirea bunului gasit catre proprietar

(1) Bunul sau pretul obtinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, daca acesta il pretinde, sub sanctiunea decaderii, in termenul prevazut la art. 942 alin. (2) teza a II-a, insa nu mai inainte de a se achita cheltuielile legate de pastrarea bunului.

(2) De asemenea, in cazul bunurilor cu valoare comerciala, proprietarul este obligat sa plateasca gasitorului o recompensa reprezentand a zecea parte din pret sau din valoarea actuala a bunului. Obligatia de plata a recompensei nu exista in cazul prevazut la art. 943, daca gasitorul este persoana care detine spatiul ori un reprezentant sau un angajat al acesteia.

(3) In cazul in care proprietarul a facut o oferta publica de recompensa, gasitorul are dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin aceasta oferta si recompensa fixata de lege ori stabilita de catre instanta judecatoreasca.

(4) Daca bunul ori pretul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces-verbal. In acest caz, gasitorul dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupatiunii se poate face prin procesul-verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba.

(5) Daca gasitorul refuza sa preia bunul sau pretul, acesta revine comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul caruia a fost gasit si intra in domeniul privat al acestuia.

Art. 945 alin. (1) C. civ. vorbeste doar de obligatia proprietarului originar de a plati cheltuielile cu pastrarea bunului, nu si de obligatia gasitorului. Din aceasta perspectiva, se poate sustine existenta unui depozit necesar, incheiat de gasitor pe seama proprietarului originar al bunului gasit. In acest caz, in ipoteza in care, in timpul executarii depozitului, s-au efectuat diverse cheltuieli cu conservarea si depozitarea bunului, acestea dau nastere la obligatii extracontractuale, pe temeiul gestiunii de afaceri sau al imbogatirii fara justa cauza, in sarcina proprietarului bunului. In cazul refuzului de plata a acestor cheltuieli, de catre proprietar, consideram ca este posibila exercitarea unui drept de retentie asupra bunului mobil de catre organul de politie, pana la plata creantei, potrivit art.2339 alin. (1) lit.b) C. civ. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 554]

In ipoteza cand bunul a fost vandut, consideram ca opereaza compensatia de plin drept, potrivit art. 1617 alin. (1) C. civ., caz in care se va restitui proprietarului numai diferenta de suma, rezultata din scaderea cheltuielilor efectuate di pretul obtinut cu ocazia vanzarii bunului la licitatie publica. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 554]

Cand proprietarul originar nu exercita actiunea de restituire si deci dreptul sau de proprietate se stinge si se procedeaza la predarea bunului catre gasitor, consideram ca acesta din urma poate fi tinut de obligatia de plata a cheltuielilor cu pastrarea bunului, care nu pot fi mai mari decat valoarea bunului, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 554]

Textul art. 945 alin. (3) C. civ. reglementeaza un drept de optiune al gasitorului intre suma la care proprietarul s-a obligat prin oferta de recompensa si recompensa fixata de lege (a zecea parte din pret sau din valoarea bunului), precum si suma stabilita de insatanta.
Ni se pare ca apelarea la instanta, pentru a se putea exercita de catre gasitor dreptul de optiune, apare numai in ipoteza in care este determinata suma din oferta publica de recompensa, dar nu este determinata suma din valoarea comerciala a bunului gasit.
In ipoteza in care bunul gasit a fost vandut la licitatie, dreptul de optiune al gasitorului se exercita intre suma reprezentand a zecea parte din pret si suma de bani din oferta publica de recompensa. [F. Pavel in Noul Cod Civil. Studii si Comentarii, Volumul II, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 553]