(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.
Mostenirea este legala in cazul in care transmiterea patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii – la persoanele, in ordinea si in cotele determinate de lege. Ea intervine in cazul si in masura in care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul sau pentru caz de moarte sau manifestarea sa de vointa nu poate produce efecte, in total sau in parte.Precizam ca mostenirea este legala si in cazul in care defunctul a lasat testament, insa acesta nu cuprinde dispozitii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral, ci numai alte dispozitii, de exemplu, cu privire la numirea unui executor testamentar, cu privire la funeralii, inlaturarea de la mostenire (dezmostenire, exheredare) a unor rude etc. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. I. Mostenirea legala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 23]
Prin dispozitiile art. 955 alin. 2 NCC, o persoana poate sa culeaga o parte din mostenire in calitate de legatar si o alta parte in calitae de mostenitor legal (deci, acelasi mostenitor poate sa cumuleze cele doua calitati) [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 516]
Nu se transmit prin mostenire:
– drepturile patrimoniale care se sting la moartea titularului lor intrucat au caracter viager sau sunt contractate ori nascute ex lege intuitu personae (cum ar fi dreptul de uzufruct, uz sau abitatie, o creanta de intretinere sau de renta viagera, dreptul de folosinta a unei locuinte, dreptul la pensie) ori din alte cauze (de exemplu, moartea celui care lasa mostenirea a operat ca o conditie rezolutorie – sau ca un termen incert extinctiv – de exemplu, contractul de locatiune a fost incheiat pe durata vietii locatarului, situatie in care la decesul locatarului dreptul de folosinta nu se va transmite mostenitorilor acestuia) si
– obligatiile patrimoniale legate de o calitate personala a defunctului (de exemplu, obligatia de intretinere prevazuta de lege in considerarea calitatii personale a defunctului, nu si obligatia de intretinere asumata de catre de cuius printr-un contract de intretinere) si cele nascute din contracte incheiate intuitu personae [de exemplu, obligatiile antreprenorului – art. 1871 alin. (1) C. civ., obligatiile mandatarului – art. 2030 C. civ.]. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. I. Mostenirea legala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2013, p. 34-36]