Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca, precum actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii.
Oprirea actelor “asupra unei mosteniri nedeschise” presupune indeplinirea a patru conditii: a) se existe un act (o conventie) cu privire la o mostenire, inclusiv actele juridice unilaterale de acceptare sau renuntare asupra unei mosteniri viitoare; b) obiectul actului (conventiei) sa fie o mostenire nedeschisa; c) dreptul ce se dobandeste sau la care se renunta trebuie sa fe un drept succesoral eventual, o simpla expectativa, iar nu un drept actual si nenascut; d) actul juridic sa nu faca parte dintre cele permise, in mod exceptional, de lege [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 603-604]
Plasarea textului art. 956 in Capitolul I, Titlul I al Cartii a IV-a referitor la dispozitiile generale ale mostenirii, ne indica statuarea, cu titlu de principiu, a regulii conform careia in dreptul roman nu este permisa organizarea transmisiunii succesorale pe cale conventionala. Norma legala nu identifica insa persoanele asupra carora se rasfrange insa interdictia. Desi actele unilaterale de acceptare sau renuntare la succesiune nu ar putea fi indeplinte decat de prezumtivi mostenitori legali sau testamentari, actele ce promit sau transfera drepturi pot apartine si unor terte persoane sau pot avea ca parte contractanta inclusiv pe viitorul de cuius. In aceasta ultima ipoteza suntem in prezenta unui pac asupra propriei succesiuni care ridica dificultati de calificare, putand exista riscul confuziunii cu pactul post mortem, atunci cand obiectul dreptului eventual este privit ut singuli. Astfel, vom fi in prezenta nulitatii absolute daca dispunatorul transmite asupra succesiunii sale o obligatie la care el nu este tinut in timpul vietii sale si, dimpotriva, actul va fi valabil (pact post mortem) daca obligatia ia nastere in timpul vietii dispunatorului, chiar daca pentru fixarea exigibilitatii, decesul joaca rolul unui termen suspensiv sau predecesul, pe cel al unei conditii suspensive. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1002]
Sunt nule absolut: cesiunea drepturilor succesorale ale unui eventual mostenitor, facuta inaintea mortii lui de cuius; imparteala intre mostenitori a unor succesiuni nedescrise; actul (pactul) prin care eventualii mostenitori convin ca nu vor aplica testamentul titularului lor sau ca il vor respecta [G. Boroi, L. Stanciulescu, Institutii de drept civil in reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2012, p. 604]
Se pune intrebarea daca nulitatea actului asupra succesiunii viitoare poate sau nu sa fie acoperita prin confirmarea lui dupa deschiderea mostenirii? Consideram ca, in aceasta materie, validarea actului prin confirmare sau ratificare nu este posibila. Daca partea (partile) doresc mentinerea actului, trebuie sa-l refaca dupa deschiderea mostenirii, in conditiile prevazute de lege. De exemplu, mostenitorul sa renunte la mostenirea deschisa in termenul prevazut de lege ori sa incheie din nou actul de partajare a bunurilor sau contractul de vanzare (de cesiune) a dreptului succesoral etc. Chiar si executarea obligatiei asumate prin actul asupra mostenirii nedeschise (de exemplu, predarea bunului) va fi valabila numai daca exprima – implicit – un nou consimtamant valabil. [Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 217]