Art. 98. Starea civila

Starea civila este dreptul persoanei de a se individualiza, in familie si societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civila.

Cum nici numele, nici domiciliul nu sunt drepturi, ci numai obiectul lor, la fel trebuie privita si starea civila, toate trei avand in comun trasatura definitorie de a fi principalele mijloace de identificare a persoanei fizice. [T. Ticlea in Noul Cod Civil. Studii si comentarii. Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, pp. 324-325]

Ca suma a calitatilor personale ale persoanei fizice, starea civila contine urmatoarele elemente: calitati privind filiatia persoanei fizice (copil cu filiatia stabilita/nestabilita, copil din casatorie/din afara casatoriei, copil rezultat din reproducerea umana asistata medical cu tert donator, copil adoptat); calitati privind starea conjugala a persoanei fizice (persoana casatorita/necasatorita); sexul, cetatenia, varsta. [C.T.Ungureanu, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura Hamangiu 2012, p. 341]