(1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.
Sunt lipsiti de capacitate de exercitiu minorii sub 14 ani si alienatii ori debilii mintali pusi sub interdictie judecatoreasca, situatia acestora fiind considerata a corespunde unei lipse totale a discernamantului (a se vedea art. 43 NCC). Minorii intre 14 si 18 ani au capacitate de exercitiu restransa, in aceasta perioada discernamantul fiind in formare, ca trecere de la lipsa discernamantului la conturarea unui discernamant deplin (a se vedea art. 41 NCC). Coreland aceste reguli cu dispozitiile alin. (1), rezulta ca sunt incapabili de a dispune prin liberalitati minoriii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca, atat in calitate de donatori, cat si in calitate de testatori, fie ca ar realiza actul personal cu incuviintarea ocrotitorului legal sau prin reprezentantul legal, chiar daca ar exista autorizarea instantei de tutela; sanctiunea nerespectarii acestei incapacitati este nulitatea relativa. [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1036]