(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.
(2) Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.
(3) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.
(4) Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la randul sau, tot de catre dispunator.
Intrucat liberalitatea presupune micsorarea patrimoniului dispunatorului fara un echivalent, desemnarea beneficiarului liberalitatii trebuie facuta personal de catre dispunator, ca expresie a vointei proprii, acesta fiind singurul care poate lua decizii cu privire la patrimoniul sau. Potrivit alin. (3), daca dispunatorul lasa fie determinarea gratificatului (liberalitate cu facultate de alegere), fie stabilirea obiectului liberalitatii pe seama unui tert, intervine sanctiunea nuliatii absolute, deoarece liberalitatea nu mai incorporeaza vointa dispunatorului, ci a unui tert, lipsind cauza liberalitatii; aceasta deoarece dispunatorul nu poate avea intentie liberala fara a cunoaste persoana si obiectul care il gratifica. Aportul tertului poate consta numai in distribuirea catre legatari a bunurilor ce li se cuvin acestora (de exemplu, daca de cuius lasa catre doi legatari un numar egal de tablouri din colectia sa, el poate apela la un tert pentru a forma cele doua loturi).
Modalitatea imperativa de reglementare a caracterului personal al desemnarii face ca legatul dispus in favoarea unei persoane alese de un tert dintr-un cerc de persoane determinate de catre de cuius (incertus es certis personis) sa fie nul absolut, in lipsa criteriilor de determinare a legatarului stab8lite prin testament [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1038]