Dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege.
Substitutia fideicomisara este o dispozitie prevazuta in actul de liberalitate (legat/donatie) prin care dispunatorul il insarcineaza pe beneficiarul liberalitatii (legatar/donatar), numit instituit sau grevat/fiduciar, si sa administreze bunurile primite si sa le transmita in tot/in parte, la moartea sa, unei alte persoane, numita substituit/fideicomisar, desemnata tot de catre dispunator. Substitutia fideicomisara presupune intrunirea concomitenta a trei elemente: a)existenta a doua liberalitati succesive; b) sarcina pentru primul gratificat de aadministra si a transmite; c) amanarea executarii celei de-a doua liberalitati pana la decesul primului gratificat (stabilirea unei ordine succesorale). [C. Macovei, M.C. Dobrila in Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 1042]
In cazul substitutiei fideicomisare nu sunt aplicabile prevederile art. 627 NCC cu privire la clauza de inalienabilitate, potrivit carora, prin testament sau conventie, se poate interzice instrainarea unui bun, limitata in timp, si numai sub conditia existentei unui interes legitim si serios, ci, in acest caz, devine incidenta reglementarea speciala prevazuta la art. 993 NCC. [G.C. Frentiu, Comentariile Codului civil. Liberalitatile. Testamentul. Rezerva succesorala. Reductiunea liberalitilor excesive, Editura Hamangiu 2013, p. 24]