(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata tainuitorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savarsita de autor.
(3) Tainuirea savarsita de un membru de familie nu se pedepseste.
Raportat la textul de incriminare, nu poate fi exclus ca obiectul tainuirii sa fie un bun imobil. Spre exemplu, infractiunea de tainuire va putea fi retinuta in modalitatea inlesnirii valorificarii atunci cand tainuitorul ajuta autorul unei fapte de inselaciune sa vanda unui tert bunul imobil obtinut printr-o fapta de inselaciune. Aceasta incadrare juridica va putea fi retinuta in masura in care fapta nu constituie infractiunea de spalare de bani. [S. Bogdan (coordonator), D.A. Serban, G. Zlati, Noul Cod penal. Partea speciala. Analize, explicatii, comentarii. Perspectiva clujeana, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 341]