Competenţa instanţei române în soluţionarea cererii de divorţ

28 septembrie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Conform prevederilor art. 3 din Regulamentul CE nr. 2201/2003 sunt competente să hotărască în problemele privind divorţul, separarea de drept şi anularea căsătoriei instanţele judecătoreşti din statul membru pe teritoriul căruia se află: reşedinţa obişnuită a soţilor sau ultima reşedinţă obişnuită a soţilor, în condiţiile în care unul dintre ei încă locuieşte acolo sau reşedinţa obişnuită a pârâtului sau, în caz de cerere comună, reşedinţa obişnuită a unuia dintre soţi sau reşedinţa obişnuită a reclamantului, în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin un an imediat înaintea introducerii cererii sau reşedinţa obişnuită a reclamantului, în cazul în care acesta a locuit acolo cel puţin şase luni imediat înain¬tea introducerii cererii şi în cazul în care acesta este fie resortisant al statului membru respectiv, fie, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, are „domiciliul” în acel loc; respectiv instanţele judecătoreşti din statul membru de cetăţenie a celor doi soţi sau, în cazul Regatului Unit şi al Irlandei, statul „domiciliului” comun.

Citeste mai mult  Vânzare cu opțiune de răscumpărare. Notarea urmăririi împotriva vânzătorilor în cartea funciară

Criteriile prevăzute de regulament nu sunt subsidiar reglementate, cu alte cuvinte nu există o ordine de preferinţă în instituirea acestora, aşadar se impune a se observa în primul rând aplicabilitatea dispoziţiilor art.3 alin. 1 lit. b (statul de cetăţenie al celor doi soţi – nefiind contestat că părţile ar fi cetăţeni români) şi, de asemenea, a art. 3 alin. 1 lit. a linia a treia (reşedinţa obişnuită a pârâtului). (Tribunalul Maramureș, Secția I civilă, Decizia nr. 128/R din data de 19 martie 2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >