Articolului 1070 Noul Cod de procedură civilă stabileşte competenţa instanţelor române, chiar dacă legea nu ar prevedea competenţa acestora, dacă a) „o cauză prezintă o legătură suficientă” cu instanţa română, b) dacă „ se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate” sau c) „ nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate”.
Curtea a constatat, în ce priveşte legătura suficientă cu România, că aceasta a fost pe deplin dovedită, ea rezultând din cel puţin două clauze ale celor trei contracte în care se face trimitere atât la „deplina conformitate cu legile din România” sau la „conformitatea cu regulamentele din România privitoare la moneda străină”, dar mai ales din împrejurarea că remiterea materială a sumelor împrumutate astfel cum a fost convenită prin contractele de împrumut s-a realizat în contul împrumutatului deschis la o bancă din România, cu sediul în Bucureşti.
Prin urmare, în condiţiile în care remiterea materială a sumelor de bani împrumutate a avut loc în Bucureşti, România, iar o atare operaţiune are natura unei condiţii de formă ad validitatem a contractului de împrumut ( chiar potrivit art. 1576 şi următoarele din vechiul Cod civil – în vigoare la data încheierii celor trei contracte: 2007) rezultă că locul încheierii contractului este în Bucureşti, România, element ce conturează o legătură foarte puternică a cauzei de faţă cu instanţele din România. (Curtea de Apel București – Secția a V-a civilă, Decizia nr. 219 din 18.04.2016, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: competenta instantei > noul cod de procedura civila
