Condiția exercitării de violențe asupra persoanei care solicită emiterea unui ordin de protecție

2 noiembrie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Instituţia ordinului de protecţie, reglementată prin Legea nr.217/2003, republicată prin Legea nr.25/2012, are o natură exhaustivă de drepturi, negăsindu-şi aplicabilitatea decât în condiţiile dovedirii necesităţii măsurii solicitate. Ordinul de protecţie, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existenţă a unor acte de violenţă fizică, psihologică sau de altă natură. Astfel, comportamentul nepotrivit al pârâtului în raport cu reclamanta este confirmat de martorii audiaţi în cauză, coroborat cu înregistrările audio transcrise şi depuse la dosar. Instanţa mai reţine că pârâtul nu a negat nici un moment că ar fi avut acele discuţii telefonice cu reclamanta, prin care a jignit-o şi ameninţat-o cu moartea.

Chiar dacă în cauză nu s-a făcut dovada de existenţă a unor acte de violenţă fizică asupra reclamantei din partea pârâtului, instanţa reţine că violenţa se manifestă şi sub forma violenţei verbale – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare sau a violenţei psihologice – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar. (Judecătoria Bistriţa, Sentinţa civilă nr. 5971/2015, definitivă prin decizia nr. 218/16 noiembrie 2015 a Tribunalului Bistrița Năsăud, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >