Condiţii pentru valabilitatea clauzei de neconcurenţă în raporturile de muncă

21 octombrie 2016 Jurisprudenta

Salariatul care cu rea-credinţă face imposibilă respectarea de către angajator a clauzei, prin împiedicarea acestuia de a achita indemnizaţia convenită, nu poate invoca ulterior lipsirea ei de efecte pentru a putea încheia cu o societate concurentă un contract de muncă înainte de expirarea duratei pentru care a fost convenită clauza.

”Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. 2xx/121/2016, reclamanta SC ABC SRL a chemat în judecată pe pârâta SDC, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1x.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încălcării clauzei de neconcurenţă, precum şi la plata sumei de 1.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încetării contractului individual de muncă înainte de termenul prevăzut în actele adiţionale pentru cursurile profesionale.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata de cheltuieli de judecată, iar prin cerere reconvenţională a solicitat ca instanţa să constate nulitatea clauzei de neconcurenţă ce face obiectul actului adiţional din 1x.0x.2014.

Instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă nr. X/2014, cu durată nedeterminată, prin care pârâta-reclamanta s-a angajat să presteze activităţile descrise în fişa postului, aferente funcţiei de asistent medical generalist, în schimbul unui salariu lunar. Prin actul adiţional încheiat la 1x.0x.2014, părţile au convenit asupra unei clauze de neconcurenţă, prin care pentru o perioadă de 6 luni de la încetarea contractului individual de muncă, salariatul (pârâta-reclamantă) se obliga ca, fără consimţământul scris la angajatorului, să nu presteze activităţi la alte societăţi având acelaşi obiect de activitate sau un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului (reclamanta-pârâtă), existente sau care urmau a se înfiinţa pe teritoriul municipiului unde şi-a desfăşurat activitatea salariatul. S-a precizat că o listă exemplificativă a societăţilor existente putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului de muncă.

Totodată, părţile au enumerat activităţile pe care salariatul se angaja să nu le presteze pentru societăţile concurente, respectiv activităţi în departamentul de tratament, aplicarea de tratament şi proceduri din domeniul beauty, tratamente faciale invazive şi neinvazive, folosind terapii prin lipoliză chimică, mezoterapie, tratamente de tip radiofrecvenţă – sublative, fotoepilare sau fotoregenerare SPL, tratamente anitcelulitice prin utilizarea tehnologiei VelaSmothPro, tratamente de slăbit prin criolipoliză, Fille H.A. din gama Juverdem, Regenyal, Hyaluronica, Theosyal, tratamente faciale cu oxigen hiperbaric din gama Intra-ceuticals, tratamente cu radiofrecvenţă Sublime, tratamente faciale de curăţare prin micro-dermoabraziune şi peeling.

Părţile au mai prevăzut că angajatorul avea dreptul să îl exonereze pe salariat de obligaţia de neconcurenţă la data încetării contractului de muncă sau pe parcursul derulării acestuia, prin notificare scrisă adresată salariatului. În schimb, dacă salariatul nu era exonerat de această obligaţie, angajatorul urma să-i plătească o indemnizaţie lunară de 50% din media veniturilor salariale brute primite de salariat în ultimele şase luni anterioare datei încetării contractului de muncă, pentru întreagă perioadă de validitate a acestei obligaţii, în contul bancar indicat de salariat, în scris, la încetarea contractului. Dacă salariatul nu indica un cont bancar sau dacă acesta nu era valid, modalitatea de plată urma a fi stabilită de comun acord, iar salariatul nu era exonerat de obligaţia de neconcurenţă dacă nu indica un cont.

Citeste mai mult  Antrenarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul de imagine adus printr-un comentariu postat pe Facebook

Prin acelaşi act adiţional, părţile au stabilit că dacă salariatul nu respecta clauza de neconcurenţă, urma să restituie indemnizaţia primită, precum şi să plătească o despăgubire echivalentă cu venitul salarial brut obţinut în ultimul an de activitate la angajator.

Printr-un alt act adiţional, încheiat la 0x.0x.2014, părţile au stabilit că, urmare a cursurilor de formare profesională specifice funcţiei, de care salariatul a beneficiat, acesta nu poate avea iniţiativa încetării contractului de muncă pentru 6 luni, în caz contrar, urmând a plăti suma de 1.xxx lei cu titlul de daune, ce includ şi cheltuielile suportate de angajator cu ocazia organizării cursurilor de formare pe post.

În data de 3x.1x.2015, pârâta-reclamantă a înştiinţat în scris pe reclamanta-pârâtă că doreşte încetarea contractului de muncă, potrivit art. 55 lit. c din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), iar în cazul în care angajatorul era de acord cu încetarea contractului conform art. 55 lit. b, adică prin acordul părţilor, a solicitat să i se comunice acest lucru.

Pe cererea formulată de pârâta-reclamantă a fost aplicată o menţiune olografă, „se aprobă încetarea începând cu 2x.1x.2015, în baza art. 81 alin.1 din Codul muncii”.

În data de 04.12.2015, reclamanta-pârâtă a trimis pârâtei-reclamante o notificare prin care îi punea în vedere să indice contul bancar pentru a-i vira sumele de bani reprezentând indemnizaţia pentru clauza de neconcurenţă, iar prin adresa nr. X/2015, BRD – GSG Sucursala Galaţi a precizat reclamantei-pârâte că pârâta-reclamantă a depus cerere de închidere a contului curent în data de 0x.1x.2015.

Instanţa a apreciat că se impune soluţionarea cu prioritate a cererii reconvenţionale, prin care pârâta-reclamantă tinde la anularea clauzei de neconcurenţă.

Potrivit disp.art. 21 alin.1 din Codul muncii, clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat ca după încetarea contractului de muncă, o anumită perioadă, să nu presteze în interesul propriu sau al unui terţ o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul cu care a semnat clauza, dispoziţia legală invocată constituind o excepţie de la disp. art. 38 din Codul muncii, întrucât, prin acordul părţilor, în schimbul obţinerii unui avantaj material, la remiterea căruia angajatorul se obligă după încetarea raporturilor de muncă, salariatul acceptă o anumită restrângere a libertăţii muncii sale.

Pentru a fi valabilă clauza de neconcurenţă trebuie să existe acordul părţilor stipulat în contract cu privire la activităţile interzise salariatului, perioada pentru care aceasta îşi produce efectele, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, aria geografică în care îi este interzisă prestarea activităţii concurente şi cuantumul indemnizaţiei la care se obligă angajatorul.

Citeste mai mult  Inlocuirea masurii arestului preventiv cu masura controlului judiciar. Instrument de verificare a conduitei viitoare a inculpatului

Încălcarea obligaţiei de a nu-l concura pe angajator ca urmare a inserării în contractul individual de muncă a clauzei de neconcurenţă face aplicabile dispoziţiile art. 24 din Codul muncii, după cum în cazul în care angajatorul este cel care nu respectă obligaţia asumată prin clauză – nu plăteşte indemnizaţia lunară stabilită – fostul salariat se poate considera liberat de obligaţia de a nu face asumată prin respectiva clauză, în temeiul excepţiei de neexecutare a contractului (non adimpleti contractus).

Susţinerea pârâtei-reclamantei că se impune constatarea nulităţii clauzei de neconcurenţă întrucât aceasta nu îndeplineşte cumulativ condiţiile impuse de art. 21 alin. 2 din Codul muncii nu a fost primită.

Astfel, clauza de neconcurenţă convenită de părţi prevedea că pentru o perioadă de 6 luni de la încetarea contractului individual de muncă, salariatul (pârâta-reclamantă) se obliga ca, fără consimţământul scris la angajatorului, să nu presteze activităţi la alte societăţi având acelaşi obiect de activitate sau un obiect de activitate similar cu cel al angajatorului (reclamanta-pârâtă), existente sau care urmau a se înfiinţa pe teritoriul municipiului unde şi-a desfăşurat activitatea salariatul.

Totodată, părţile au enumerat activităţile pe care salariatul se angaja să nu le presteze pentru societăţile concurente, fiind astfel prevăzute toate elementele prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât cererea reconvenţională urmează a fi respinsă ca nefondată.

În privinţa cererii principale, instanţa a constatat că primul capăt de cerere avea ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 1x.xxx lei reprezentând despăgubire ca urmare a încălcării clauzei de neconcurenţă, iar pârâta-reclamantă a invocat că neplata indemnizaţiei lipseşte de efecte clauza de neconcurenţă.

Instanţa a reţinut că la data de 2x.1x.2015, contractul individual de muncă al pârâtei-reclamante cu reclamanta-pârâtă a încetat, în temeiul art. 81 alin.1 din Codul muncii, ca urmare a demisiei acesteia, şi nu ca urmare a acordului părţilor, măsură cu care trebuia să fie de acord şi angajatorul. De altfel, în înştiinţarea din 3x.1x.2015, pârâta-reclamantă a solicitat reclamantei-pârâte încetarea contractului de muncă, potrivit art. 55 lit. c din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), iar în subsidiar, în cazul în care angajatorul era de acord cu încetarea contractului conform art. 55 lit. b, adică prin acordul părţilor, a solicitat să i se comunice acest lucru, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Prin urmare, nu există o renunţare a reclamantei-pârâte la clauza de neconcurenţă.

La data de 0x.1x.2015, pârâta-reclamantă a încheiat contractul individual de muncă nr. 4 cu persoana juridică A SRL, prin care se obliga să desfăşoare activitatea de asistent medical în favoarea angajatorului, scopul principal al postului, conform fişei postului, fiind de a furniza servicii de îngrijiri de natură medicală şi dermato-cosmetică potrivit prescripţiilor şi indicaţiilor medicilor.

Noul angajator al pârâtei-reclamantei avea acelaşi obiect principal de activitate cu cel al fostului angajator, reclamanta-pârâtă din prezenta cauză, respectiv activităţi de asistenţă medicală specializată, după cum rezultă din compararea extrasului ORC privind pe A SRL şi a actului constitutiv al ABC SRL, fiind o firmă concurentă prin specificul prestaţiilor oferite, multe din procedurile realizate fiind comune celor două persoane juridice, după cum rezultă şi din răspunsurile date de pârâta-reclamantă la interogatoriu. Mai mult, cele două persoane juridice au sediul la mai puţin de 200 metri depărtare una de cealaltă, iar cinci foşti angajaţi ai reclamantei-pârâte au plecat pentru a lucra la persoana juridică nou-înfiinţată, după cum a recunoscut şi pârâta-reclamată la interogatoriu.

Citeste mai mult  Ucidere din culpă. Atitudinea imprudentă a pietonului. Achitare

Pârâta-reclamantă a încheiat la câteva zile după încetarea contractului de muncă, nu după 6 luni cum prevedea clauza de neconcurenţă, un contract de muncă cu un terţ care desfăşura o activitate aflată în concurenţă cu fostul său angajator, încălcând astfel clauza de neconcurenţă convenită cu acesta.

În privinţa neplăţii indemnizaţiei de neconcurenţă, instanţa a reţinut că, prin comportamentul său, pârâta-reclamantă a făcut imposibilă îndeplinirea acestei obligaţii de către fostul angajator. Astfel, deşi avea obligaţia să indice, în scris, la încetarea contractului, contul bancar în care urma să i se facă plata, pârâta-reclamantă nu şi-a îndeplinit această obligaţie, mai mult, urmare notificării adresate în acest scop de reclamanta-pârâtă, primite în data de 0x.1x.2015, pârâta-reclamantă şi-a închis contul în care primea anterior salariul, în data de 0x.1x.2015, intenţia sa de a face imposibilă primirea indemnizaţiei pentru a putea invoca ulterior lipsa de efecte a clauzei de neconcurenţă fiind vădită.

Cum părţile au convenit că dacă salariatul nu indica un cont bancar sau dacă acesta nu era valid, modalitatea de plată urma a fi stabilită de comun acord, iar salariatul nu era exonerat de obligaţia de neconcurenţă dacă nu indica un cont, având în vedere că suma de 1x.xxx lei nu a fost contestată şi reprezenta venitul salarial brut obţinut în ultimul an de activitate la angajator, instanţa a obligat-o pe pârâta-reclamantă să plătească această sumă reclamantei-pârâte cu titlu de despăgubire pentru încălcarea clauzei de neconcurenţă.

Referitor la cel de al doilea capăt al cererii principale, instanţa a reţinut că prin actul adiţional încheiat la 0x.0x.2014 pârâta s-a obligat să nu înceteze contractul de muncă din iniţiativa sa, pentru o durată de 6 luni, începând cu 0x.0x.2014, adică până în 0x.0x.2015, în caz contrar, urmând a plăti suma de 1.xxx lei cu titlul de daune, ce includ şi cheltuielile suportate de angajator cu ocazia organizării cursurilor de formare pe post.

Or, contractul individual de muncă al pârâtei-reclamante cu reclamanta-pârâtă a încetat la data de 2x.1x.2015, clauza fiind astfel respectată. Pe cale de consecinţă, acest capăt de cerere urmează a fost respins ca nefondat.” (Tribunalul Galați, Sentinţa civilă nr. 1133/28.09.2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >