”Oricine are interes, poate interveni într-un proces, care se judecă între părţile originare. Intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de intervenţie, fie trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse, fie între cele două drepturi să existe o strânsă legătură suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a celor două cereri.
Ca natură, intervenţia principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată formulată împotriva părţilor iniţiale.
Or, intervenienta nu cere pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii şi nici nu cere un drept aflat în strânsă legătură cu acesta, ci solicită propriile drepturi salariale restante, care nu au nicio legătură cu drepturile datorate de pârâţi reclamanţilor din această cauză. Împrejurarea că titlurile executorii care conţin debitele principale, pentru care acum se solicită accesorii, sunt aceleaşi, nu constituie o legătură de natură a justifica soluţionarea cererilor împreună, în sensul dispoziţiilor art. 61 din Codul de procedură civilă.” (Curtea de Apel Târgu Mureș, Decizia nr. 342A/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: cerere de chemare in judecata > interventie principala
