Condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal

”Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice, nr. F-Gj ………, s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar în cuantum de ….. lei și TVA suplimentară în cuantum …….lei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație în procedura prevăzută de dispozițiile art. 268 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, după care, s-a adresat cu prezenta cerere de suspendarea a executării respectivei decizii, în temeiul art. 278 din aceeași lege.

Ca o primă condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal, tribunalul reține că dispozițiile art. 278 alin. 2 din Legea nr. 207/2015, statuează că suspendarea executării actului administrativ fiscal poate fi cerută de contribuabil, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanţa competentă putând suspenda executarea dacă se depune o cauţiune stabilită în funcție de valoarea contestată.

În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 9.758,39 lei, stabilită de instanță prin încheierea din data de ….., această condiție fiind astfel îndeplinită.

În ceea ce privește condițiile cerute de legea art. 554/2004, tribunalul reține că dispoziţiile art. 14 alin.1 din lege prevăd că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

În speță, reclamanta a făcut dovada că contestării administrative a deciziei de impunere a cărei suspendare a executării o solicită, așa cum rezultă din adresa nr. ……… comunicată de pârâte la dosar (fila 182, vol. IV)

Citeste mai mult  Noua procedură de înregistrare în scopuri de TVA

În sensul legii, cazurile bine justificate constituie acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă este reprezentată în expresia unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum este prevăzut prin art. 2 lit. t şi ş din actul normativ menţionat.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie deci ca cele două condiţii să fie îndeplinite cumulativ.

Referitor la prima condiţie, tribunalul reţine că definiţia legală conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat trebuie dovedită nu numai prin simplele afirmaţii ale reclamantei, dar şi prin argumentele juridice prezentate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce priveşte actul contestat.

Astfel, actele administrativ – fiscale a căror suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate. De aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ – fiscal unilateral este el însuşi titlu executoriu, suspendarea executării actelor administrativ – fiscale fiind un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.

Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat, este îndeplinită doar în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ – fiscal atacat, aşadar pentru a interveni suspendarea executării unui act administrativ – fiscal trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, căci suspendarea executării actelor administrativ – fiscale constituite o situaţie de excepţie care intervine în condiţiile expres prevăzute de lege.

Citeste mai mult  Condiţii pentru valabilitatea clauzei de neconcurenţă în raporturile de muncă

Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul/plătitorul trebuie informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale despre aspectele constatate în cadrul acţiunii de inspecţie fiscală, iar la încheierea acesteia, despre constatările şi consecinţele lor fiscale.

Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol, instituie în sarcina organului de inspecție fiscală, obligația de a comunica contribuabilului/plătitorului proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, scop în care, odată cu comunicarea proiectului de raport, organul de inspecţie fiscală comunică şi data, ora şi locul la care va avea loc discuţia finală.

În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere a cărei suspendarea a executării se solicită, se observă că, organul de inspecție fiscală nu și-a îndeplinit această obligație, respectiv nu a comunicat reclamantei proiectul de raport de inspecţie fiscală, în format electronic sau pe suport hârtie, atunci când a stabilit data discuției finale, neacordându-i astfel acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere calificat în raport de toate constatările făcute.

Citeste mai mult  Conditionarea incetarii contractului de servicii de telefonie de achitarea integrala a sumelor datorate de abonat

Or, în aceste condiții, tribunalul apreciază că, în mod cert, emiterea deciziei de către pârâtă, în baza unui raport de inspecție fiscală întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. 2 din codul de procedură fiscală, reprezintă un motiv suficient pentru a pune la îndoială legalitatea dreptului de apreciere al organului administrativ fiscal.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 defineşte condiţia pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.

În cauza dedusă judecății, tribunalul reține că executarea deciziei de impunere, ar pune reclamanta în imposibilitate de a-și onora obligațiile contractuale asumate față de diverse instituții bancare și nebancare, față de alți profesioniști și clienți, dar și față de angajații societății, ceea ce evident ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății.

De altfel, reclamanta chiar a depus la dosar mai multe cereri de demisie formulate de angajații săi și decizii de încetare a contractelor de muncă prin acordul părților, din perioada ……. 2016, de unde rezultă o astfel de perturbare a activității.

Faţă de aceste considerente, tribunalul va admite cererea dedusă judecății în contradictoriu cu pârâta Y, și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-………. până la pronunțarea instanţei de fond pe cererea de anulare a acestei decizii.” (Tribunalul Gorj, Secția de contencios administrativ și fiscal, Sentința nr. 1579/2016, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >