Condițiile existenței infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea declarării fictive a sediului social

17 martie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, Curtea a constatat faptul că inculpatul, în calitatea de administrator ai S.C. este acuzat de săvârşirea infracţiunii de evaziunea fiscală în modalitatea prev. de art. 9 lit. f cod din Legea 241/2005.

Pentru efectuarea controlului fiscal a fost invitat inculpatul, la DGFP Arad în vederea efectuării unui control, dar invitaţiile emise au fost returnate, nesemnate de către inculpat, urmare a verificărilor constatându-se că societatea nu funcţiona la sediul declarat.

***Nedeclararea sediului social. Inexistența infracțiunii de evaziune fiscală***

Din lecturarea înscrisurilor emise de Oficiul Registrului Comerţului cu privire la istoricul societăţii, Curtea a observat faptul că, sediul societăţii era expirat de la data de 25.09.2009, societatea având deschis un punct de lucru pe strada PR, valabil până în data de 01.05.2010. Potrivit art. 9 alin 1 lit. f din legea 241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, sustragerea de la efectuarea de verificări financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă sau inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Citeste mai mult  CCR. Constituționalitatea sintagmei ”alte foloase” în cazul infracțiunii de trafic de influență

Cu privire starea de fapt organele de control fiscal susţin că sunt îndeplinite condiţiile reţinerii infracţiunii în modalitatea efectuării de către acesta de declaraţii fictive cu privire la sediu fiscal, însă, în condiţiile în care la momentul controlului acesta era expirat, se reţine că infracţiunea ar putea fi reţinută numai sub modalitatea nedeclarării sediului.

Este adevărat faptul că s-a demarat un control fiscal, însă acesta a fost iniţiat la în cursul lunii decembrie 2009, când societatea avea sediul expirat.

***Neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. Achitare***

Curtea a constatat că textul de lege condiţionează tragerea la răspundere penală de săvârşirea faptei sus-menţionate cu intenţie directă, calificată prin scop, fiind necesar ca acţiunile sau inacţiunile ce constituie element material al laturii obiective a acestor fapte să fie săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.Pentru a stabili că există un refuz nejustificat de prezentare a documentelor contabile trebuie să existe dovada că persoana a primit înştiinţarea, însă în cauză înştiinţările au fost returnate cu menţiunea că destinatarul s-a mutat de la acea adresă. De asemenea, împrejurarea că în privinţa societăţii, contractul de închiriere a ajuns la termen şi societatea nu mai poate avea sediul în Arad, Str. PCC , nu reprezintă o declarare fictivă a sediului, cât timp contractul a fost în fiinţă, sediul era real şi legal, iar în prezent societatea nu mai are un sediu, iar această împrejurare nu e dovedită ca fiind în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor contabile.

Citeste mai mult  Formularea contestaţiei la executarea silită după expirarea termenului de 15 zile. Comunicarea (ne)legală a somației

În ce îl priveşte pe inculpat, acesta nu a efectuat nici o operaţiune comercială prin acea societate, inculpatul arătând în declaraţia dată că a acceptat să devină asociatul şi administratorul societăţii primind suma de 250 Euro pentru aceasta de la numitul S.D., persoană ce nu a putut fi identificată.
Probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii nu conduc la concluzia certă că intimatul se sustrage, cu intenţie, de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel că nu este răsturnată prezumţia de nevinovăţie, dubiul existent profitând intimatului.”  (Curtea de Apel Timișoara, Decizia penală nr. 116/A din 19 septembrie 2012; prin Decizia penală nr.377 din 4 februarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată calea de atac exercitată, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >