Group 1

Conditiile instituirii dreptului de retentie

17 iunie 2014 Drept Civil Jurisprudenta

„Potrivit art. 2495 Noul cod civil cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
(…) Dreptul de retentie este un adevarat drept real de garantie imperfect, in virtutea caruia cel ce detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea ori imbunatatirea acelui bun.
Conditiile recunoasterii sau instituirii dreptului de retentie sunt: creanta creditorului sa fie certa, lichida si exigibila, dreptul de retentie, sa fie invocat fata de proprietarul exclusiv si actual al bunului respectiv, intre lucru si creanta sa existe o conexiune contractuala sau extracontractuala.
Insa, ceea ce este esential spre a putea fi invocat dreptul de retentie, este aceea ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa se afle in conexiune, sa aiba legatura cu lucrul, sa fie prilejuita de acesta, sa fie deci un debitum cum re iunctum.
Cu alte cuvinte, pentru a putea fi instituit un drept de retentie este necesar ca prin hotarare judecatoreasca sa fie stabilita in sarcina creditorului lucrului o obligatie de plata a unor sume de bani ce au legatura cu lucrul respectiv, tocmai datorita caracterului dreptului de retentie, ca drept real de garantie imperfect, opozabil atat fata de tertii straini de raportul juridic cat si creditorilor chirografari ai titularului lucrului, precum si creditorilor privilegiati si ipotecari privind lucrul respectiv si subdobanditorilor ulteriori ai lucrului, functionand ca un important mijloc de constrangere a celui ce trebuie sa restituie cheltuielile, ca acesta sa-si execute obligatia.” (Judecatoria Orsova, sentinta civila 117/2012)

Cuvinte cheie: > > >