Condițiile invocării dreptului de retenție

1 august 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Dreptul de retenție poate fi invocat pe cale de excepție, in litigiile privind restituirea bunului si pe cale de apărare în cadrul contestației la executare.

”Reclamanții  au chemat în judecată pe pârâta solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat în G_____,  cu cheltuieli de judecată. (…)

Pârâta a invocat în apărare un drept retenție pe care l-ar avea asupra imobilului până la restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în discuție. (…)

Dreptul de retenție, care este un drept imperfect de garanție, opozabil inclusiv terților, fără vreo formalitate de publicitate, poate fi invocat nu numai pe cale principala, ci si pe cale de excepție sau ca apărare de fond. Însa, așa cum a stabilit de-a lungul timpului practica judiciara, poate fi invocat pe cale de excepție, in litigiile privind restituirea bunului si pe cale de apărare în cadrul contestației la executare. Astfel, în cauza de fața putea fi invocat de către apelanta-parata pe cale de excepție si nu pe cale de apărare, așa cum de fapt a procedat parata.

Citeste mai mult  Daune morale pentru postarea unor mesaje jignitoare pe Facebook

Insă chiar daca acest drept ar fi fost invocat pe cale de excepție, era necesar ca apelanta să aibă o creanța certa lichida si exigibila în legătura cu bunul respectiv. Or, chiar daca prin sentința civila nr. 1348/09.12.2015 a Tribunalului Galați, fosta proprietara a imobilului a fost obligata către reclamanta la plata unei sume de bani reprezentând îmbunatatiri aduse imobilului, nu înseamnă ca aceasta creanța este certa si exigibila, atât timp cât hotărârea nu este definitiva, apelul fiind suspensiv de executare. Astfel, una dintre condițiile existentei unui drept de retenție nu este îndeplinita.

Tribunalul constata de asemenea ca existenta unui drept de retenție nu înseamnă ca titularul acestui drept poate folosi bunul în mod discreționar sau pentru activitatile sale, ci doar exercita o posesie limitata, în sensul ca nu poate fi obligat sa predea bunul, fără sa aiba însa atributele folosinței si uzufructului, art. 2497 C. civ., prevăzând limitele acestui drept la administrarea simpla a bunului altuia.

Citeste mai mult  Dovada împrumutului. Valoarea probatorie a declarației sub semnatură legalizată

De asemenea, tribunalul apreciază că dreptul de retenție, pentru a putea fi opus proprietarului bunului, trebuie sa fie deja constatat sau cerut a fi constatat în cadrul acțiunii în predarea bunului, or în cauza de față parata doar a arătat că are un drept de retenție, fără sa dovedească constatarea acestuia sau sa ceara în cauza de față acest lucru, așa cum a constatat și instanța de fond. Mai mult, apelanta-parata, deși afirma ca acest drept de retenție i-ar fi fost constatat prin sentința civila nr. 1348/09.12.2015 a Tribunalului Galați, nici măcar nu a solicitat în acea acțiune constatarea unui asemenea drept de retenție.” (Tribunalul Galați, Decizia civilă nr. 806 din 8 iulie 2016, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >