”Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 248/15.02.2012, prin care pârâta s-a obligat față de reclamantă ca, în schimbul sumei de 12.500 euro + tva, să-i întocmească acesteia „proiecte de arhitectură, rezistență, instalații electrice, sanitare, termice, studiu geotehnic, scenariu PSI, ridicare topo (…) clădirile reautorizate vor avea următoarele funcțiuni și regim de înălțime : restaurant P+M, pensiune P+M, hostel P+M, bar P”, termenul de execuție fiind de 19 săptămâni, adică până la data de 2 iulie 2012.
La art. 10 din contract s-a prevăzut o clauză penală, potrivit căreia, pentru nerealizarea serviciilor la termen, prestatorul (pârâta) va plăti, la solicitarea beneficiarului (reclamanta), penalități de 3% din valoarea contractului pentru fiecare săptămână de întârziere, iar în situația depășirii termenului de finalizare cu mai mult de 30 de zile, prestatorul (pârâta) va plăti, la solicitarea beneficiarului (reclamanta), penalități de 0,5%/zi.
În speță, lucrarea a fost finalizată de pârâtă la data de 27 septembrie 2012, potrivit procesului-verbal de predare-primire documentație.
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 9437,5 euro, ca urmare a executării lucrării cu o întârziere de aproape 3 luni.
Instanța reține, în acord cu doctrina juridică (C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All Beck, 2002, pag. 345-352; Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2012, pag. 1602 și 1618), că una din condițiile necesare pentru acordarea sumei prevăzute de clauza penală este aceea de a fi întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri (daune-interese), adică :
– fapta ilicită a debitorului (neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației asumate);
– prejudiciul creat creditorului;
– existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
– vinovăția debitorului;
– punerea debitorului în întârziere;
– lipsa unei clauze de neresponsabilitate.
În cauză, nu este îndeplinită una dintre aceste condiții și anume cea privitoare la punerea debitorului în întârziere, anterior executării obligației.
Astfel, într-adevăr, debitorul trebuie să-și execute obligația la termenul prevăzut de părți în contract, iar dacă nu și-o execută, el este în întârziere. Dar pentru ca întârzierea să producă efecte juridice specifice, ea trebuie constatată în formele prevăzute de lege. Câtă vreme creditorul nu cere constatarea întârzierii debitorului printr-una din aceste forme, se presupune că ea nu l-a păgubit. Așadar, simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligația nu-l pune pe debitor în întârziere.
Necesitatea punerii în întârziere a debitorului decurge din faptul că, nereclamând executarea obligației, creditorul este prezumat că a acordat în mod tacit un termen debitorului.
Punerea în întârziere constă într-o manifestare de voință din partea creditorului, prin care el pretinde executarea obligației de către debitor. Ea se poate face, potrivit art. 1522 C.civ., în următoarele forme :
– fie printr-o notificare scrisă;
– fie prin cererea de chemare în judecată a debitorului.
De menționat este faptul că pârâta nu este de drept în întârziere, deoarece nici prin contract nu s-a stipulat aceasta și nici nu este incidentă vreuna din situațiile de la art. 1523 alin. 2 C.civ. (situația de la lit. d nu este aplicabilă, deoarece în speță obligația pârâtei este de a face și nu de a plăti o sumă de bani).
Efectul punerii în întârziere este că doar începând de atunci (de la data punerii în întârziere) debitorul datorează daune-interese moratorii (penalități de întârziere).
În speță, pârâta a fost pusă în întârziere prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, la 03.03.2015, dar cu aproximativ 2 ani și jumătate înainte de punerea în întârziere, aceasta executase lucrarea.
Or, pentru acordarea daunelor-interese prevăzute de clauza penală, era necesar ca la data punerii în întârziere (data introducerii cererii de chemare în judecată, 03.03.2015) debitorul să nu-și fi executat obligația.
Cum în cazul de față, la data punerii în întârziere – 03.03.2015 (momentul în care creditorul s-a considerat păgubit), debitorul își executase (cu mult timp înainte) obligația, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 9437,5 euro, cu titlu de daune-interese prevăzute de clauza penală este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.” (Judecătoria Arad, Sentința civilă nr. 3278/2015, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: clauza penala > punere in intarziere
