Condițiile pentru existența infracțiunii de omisiune a sesizării

12 aprilie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

”Potrivit art. 267 alin. (1) Cod penal „Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare, pentru existența infracțiunii de omisiune a sesizării este necesar ca funcționarul căruia i se impută nesesizarea de îndată a organelor de urmărire penală despre săvârșirea unei fapte de natură penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile să aibă cunoștințe certe cu privire la comiterea acelei fapte; în lipsa unei asemenea reprezentări, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omisiune a sesizării.

Or, în cazul de față, singurul element de probă al presupuselor infracțiuni de corupție îl constituia informarea petentului adresată judecătorului delegat, fără ca la dispoziția acestuia din urmă să existe alte date sau indicii. În acest context, nu se poate susține că funcționarul public (judecătorul delegat) avea cunoștințe certe despre săvârșirea unor fapte de natură penală (dare și luare de mită) presupus comise de un agent din penitenciar la data de 19.02.2016 (menționată de petent în plângerea penală).

Citeste mai mult  RIL admis. Interpretarea art.64 alin. (3) CPP

Prin urmare, lipsind un element specific laturii subiective, soluția de clasare, întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală, este corectă.” (Curtea de Apel Timișoara, Încheierea penală nr. 47/PI/CP din 17 ianuarie 2017, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >