Condițiile plângerii prealabile în procesul penal

20 aprilie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

Plângerea prealabilă se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces verbal de către organul care o primește) de către persoana vătămată, personal sau prin mandatar special.

În practica judiciară înscrisul intitulat „declarație” scris de organul de poliție și semnat de persoana vătămată, are valoarea unei plângeri prealabile, atâta vreme cât în cuprinsul său se descrie modalitatea în care a fost săvârșită fapta, se face vorbire despre inculpat și se solicită angajarea răspunderii penale a acestuia; o asemenea declarație, având semnificația unei plângeri prealabile poate fi făcută și oral, organul de poliție fiind obligat să o consemneze într-un proces verbal, care nici măcar nu trebuie semnat de persoana vătămată.

”La data de 24.02.2015, ora 1850, organele de poliție din cadrul I.P.J. G – Serviciul Criminalistic, au fost sesizate prin serviciul S.N.U.A.U. 112, cu privire la faptul că a avut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. (….)Victima se afla în traversarea străzii S, din partea stângă către partea dreaptă a sensului său de deplasare și, urmare impactului care s-a produs pe banda a doua, a fost proiectată pe prima bandă.

Imediat după producerea accidentului, inculpatul  a sunat la dispeceratul 112 și a așteptat la fața locului sosirea organelor de poliție și a ambulanței.

Persoana vătămată  în vârstă de 18 ani, a fost transportată de urgență la spitalul Clinic Județean de Urgență unde a rămas internată.

La data de 18.03.2015, persoana vătămată a fost audiată, în prezența apărătorului său ales, de către organele de cercetare penală, ocazie cu care a precizat că depune plângere împotriva celui vinovat de producerea accidentului și solicită trimiterea acestuia în judecată.

Citeste mai mult  Acordarea ajutorului public judiciar. Condiții

Potrivit dispozițiilor legale, art. 196 alin. 6 Cod penal, acțiunea penală pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Astfel, această infracțiune, care face parte din dispozițiile acre limitează oficialitatea procesului penal, legiuitorul lăsând la îndemâna persoanei vătămate declanșarea sau continuarea procesului penal.

Plângerea prealabilă condiționează așadar punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru acest tip de infracțiuni, expres numite de legiuitor, reprezentând totodată o condiție de procedibilitate.

Este adevărat că în speța de față nu există o plângere propriu-zisă formulată de persoana vătămată, o plângere separată, care să întrunească toate condițiile prevăzute art. 289 alin. 1 – 6 și 8 Cod procedură penală.

Apare însă cu evidență faptul că persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație, în urma căreia a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu părțile proeminente ale unui autovehicul în mișcare, urmată de proiectare pe un plan dur, pentru a căror vindecare sunt necesare 90-95 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, și care au pus în primejdie viața victimei.

***Plângerea prealabilă în procesul penal***

Manifestarea de voință a persoanei vătămate a fost exprimată la data de 18.03.2015, în termenul de 3 luni prevăzut pentru formularea plângerii prealabile, prevăzut de art. 296 alin. 1 Cod procedură penală.

În opinia judecătorului de cameră preliminară ar fi dovada unui formalism excesiv ca persoana vătămată să fie obligată să formuleze o plângere separată, pe lângă declarația sa. Unul dintre scopurile plângerii este acela ca organele de urmărire penală să reușească să-l identifice pe autorul faptei. Or, în cazul acestui gen de infracțiuni, organele de urmărire penale au fost sesizate prin serviciul S.N.U.A.U. 112, s-au deplasat la fața locului, au efectuat cercetarea la fața locului, strângând astfel toate datele necesare pentru identificarea autorului și desfășurarea cercetărilor în cauză.

Citeste mai mult  Admisibilitatea suspendării executării silite

Raportat la aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că declarația scrisă a persoanei vătămate, victimă a unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, are valoarea unei plângeri prealabile, întrucât în cuprinsul său se descrie modul în care s-a săvârșit fapta, se face vorbire despre inculpat și se solicită tragerea la răspundere penală a acestuia. O asemenea declarație – având semnificația unei plângeri prealabile – putea fi făcută și oral, organul de poliție fiind obligat să o consemneze într-un proces – verbal, care nici măcar nu trebuia să fie semnat de către persoana vătămată. Practic, în acest caz, declarația persoanei vătămate prezintă o dublă valoare, atât de plângere prealabilă – în sensul de condiție de pedepsibilitate și de procedibilitate, dar și de mijloc de probă.

Împotriva acestei încheieri de ședință a promovat contestație, în termen legal, inculpatul fără a-și detalia motivația căii de atac și fără a indica vreun temei legal; la momentul dezbaterilor inculpatul contestator a făcut cunoscut, prin intermediul apărătorului ales, faptul că soluția primei instanțe este una eronată întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca modalitate de sesizare (în sensul dispozițiilor procedurale ale art. 289, art. 295 C.p.p.)

Arată contestatorul inculpat că declarația persoanei vătămate  nu are decât valoarea unui mijloc de probă care ar trebui precedat de o plângere prealabilă, iar în lipsa unei astfel de plângeri s-ar fi impus clasarea cauzei în temeiul art. 16 al. 1 lit. e C.p.p.

Citeste mai mult  Daune morale pentru postări jignitoare la adresa unui avocat

***Acord de recunoaștere a vinovăției. Retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată în fața instanței de judecată***

Verificând soluția primei instanțe de judecată prin prisma ansamblului lucrărilor și al materialului din dosarul cauzei, având în vedere și susținerile contestatorului inculpat și ale participanților procesuali, instanța apreciază contestația penală prezentă ca fiind nefondată pentru următoarele considerente: în mod corect s-a apreciat de către prima instanță de judecată că manifestarea de voință a persoanei vătămate a fost exprimată la data de 18.03.2015, prin declarația dată, în termenul legal de 3 luni prevăzut de disp. art. 296 al. 1 C.p.p.

Astfel, plângerea prealabilă se face în scris sau oral (consemnându-se într-un proces verbal de către organul care o primește) de către persoana vătămată, personal sau prin mandatar special; în practica judiciară înscrisul intitulat „declarație” scris de organul de poliție și semnat de persoana vătămată-victimă a unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă- are valoarea unei plângeri prealabile, atâta vreme cât în cuprinsul său se descrie modalitatea în care a fost săvârșită fapta, se face vorbire despre inculpat și se solicită angajarea răspunderii penale a acestuia; o asemenea declarație, având semnificația unei plângeri prealabile putea fi făcută și oral, organul de poliție fiind obligat să o consemneze într-un proces verbal, care nici măcar nu trebuia semnat de persoana vătămată (Curtea de Apel București, secția I penală, decizia nr. 98/1997).” (Tribunalul Galați, Decizia penală nr. 298/2015, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: >