Conducere fără permis. Necunoașterea de către inculpat a faptului că circula pe un ”drum public”. Achitare

29 martie 2017 Drept Penal Jurisprudenta

”Potrivit dispozițiilor art. 335 alin. 1 Cod penal, fapta de a conduce un autovehicul fără permis de conducere pe drumurile publice se realizează, sub aspectul laturii subiective, cu intenție, în sensul că persoana care săvârșește infracțiunea știe că nu posedă, în condițiile legii, permis de conducere și, de asemenea, cunoaște că segmentul de drum pe care circulă cu autovehiculul are calitatea de drum public și, prin aceasta, în mod conștient încalcă normele legale privind circulația pe drumurile publice.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost identificat de către lucrătorii de poliție în momentul în care conducea un autovehicul pe __, județul Vâlcea, în direcția de mers dinspre Vârful lui Roman  spre locuința sa din Romanii de Sus. Segmentul de drum în cauză reprezintă în fapt un drum comunal, puțin folosit de autovehicule. Reprezentarea colectivă a persoanelor din zona respectivă era aceea că drumul în cauză nu are caracter de „drum public” în sensul legii. O astfel de reprezentare a avut-o și inculpatul. Pentru a stabili posibilitatea apelantului-inculpat de a avea o reprezentare clară a categoriei de drum pe care a circulat trebuie să se aibă în vedere și datele personale ale acestuia, în primul rând, gradul redus de instrucție, modul simplu de viață al acestuia, condițiile precare de existență și modul de viață cotidian pe care îl are.

Citeste mai mult  Dezlegare chestiune de drept privind constatarea caracterului nelegal al privării de libertate

În raport cu toate aceste date, inculpatul nu a avut reprezentarea că circulă cu un autovehicul pe un drum public. Este adevărat că din actele depuse la dosar rezultă că segmentul de drum avea această încadrare de „drum public”. Instanța însă trebuie să aibă în vedere, la stabilirea vinovăției, nu aspecte generale și abstracte, ci reprezentarea concretă pe care inculpatul a avut-o la momentul săvârșirii faptei, determinată de elementele mai sus-menționate privind persoana acestuia.

În consecință, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv cu intenție.

Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în totalitate sentința penală atacată, și, rejudecând, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, îl va achita pe inculpat.” (Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr. 94 din 2 februarie 2017, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > >