Conducere sub influența alcoolului. Condițiile stării de necesitate

19 iunie 2019 Drept Penal Jurisprudenta

Nu este săvârșită în stare de necesitate fapta inculpatului de a se urca la volanul autoturismului sub influența alcoolului pe motiv că a fost apelat de soţia sa să vină repede acasă, întrucât mamei sale i s-a făcut rău.

”Conform art. 20 alin. 1 Cod penal este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate, iar potrivit alineatului 2 este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate, rezultă condiţiile în care o faptă prevăzută de legea penală este considerată ca fiind săvârşită în stare de necesitate, respectiv: să existe un pericol imediat sau actual, respectiv să fie real, efectiv, pe punctul de a se produce sau în curs de desfăşurare, să ameninţe valorile sociale prevăzute de art. 20 alin. 2 Cod penal şi să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, iar acţiunea de salvare să fi constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului şi să nu cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Citeste mai mult  Nemotivarea hotărârii. Trimiterea cauzei spre rejudecare

Se impune a se face precizarea că acţiunea de salvare la care recurge cel ce săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: acţiunea de salvare să constea în săvârşirea unei faptei prevăzute de legea penală, fapta să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor ocrotite de lege, respectiv actele de salvare trebuie să fie apte să înlăture pericolul, respectiv să aibă caracter idoneu, iar acţiunea de salvare trebuie să fie proporţională cu pericolul. Cu privire la aceste condiţii, în special cu privire la caracterul idoneu al apărării, raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, Curtea constată că în măsura în care acţiunea inculpatului nu a fost susceptibilă de a înlătura pericolul, ci doar a fost comisă în contextul acestuia, nu se poate reţine în cauză incidenţa cauzei justificative a stării de necesitate.

Totodată, Curtea reţine că acţiunea de salvare la care a recurs inculpatul în prezenta cauză este lipsită de aptitudinea de a înlătura pericolul, date fiind împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta. Mai mult, prin aplicarea testului subsidiarităţii, săvârşirea faptei prevăzute de legea penală (acţiunea de salvare) trebuie să fie singura modalitate prin care putea fi înlăturat pericolul, neexistând alte modalităţi licite prin care acesta putea fi înlăturat (acţiunea de salvare apare ca fiind indispensabilă pentru evitarea pericolului), situaţie ce nu poate fi reţinută în prezenta cauză întrucât existau posibilităţi alternative, licite, pentru a înlătura pretinsa stare de pericol la care era expusă mama sa. Astfel, în acord cu prima instanţă, instanţa de apel constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege cu privire la pericol şi nici cu privire la acţiunea de salvare pentru reţinerea stării de necesitate. Astfel, deplasarea inculpatului cu autoturismul său pe o distanţă de 200-300 m nu poate fi considerată ca fiind singura modalitate de înlăturare a pericolului, în condiţiile în care exista posibilitatea să apeleze la persoane apropiate, la un taximetru sau să solicite intervenţia unei ambulanţe.

Citeste mai mult  Răspunderea avocatului pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal

Din probele existente la dosarul cauzei a rezultat că că la data de 23.03.2017, în jurul orelor 21,10, lucrătorii de poliţie, au oprit, în trafic, pe str. .. de pe raza mun. .., autoturismul marca „.W” cu nr. de înmatriculare xxyyy, la volanul autoturismului fiind identificat inculpatul A. Întrucât conducătorul auto emana halenă alcoolică, s-a solicitat inculpatului să se supună testării cu aparatul etilotest, însă a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Mun. pentru recoltarea probelor de sânge. I s-au recoltat două probe de sânge, la orele 21,30, respectiv 22,30. Conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 587/29.03.2017, inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g/l alcool pur în sânge, la prima aprobă şi de 1,40 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.
Inculpatul a recunoscut fapta pe tot parcursul procesului penal, precizând că s-a urcat la volanul autoturismului deoarece a fost apelat de soţia sa să vină repede acasă întrucât mamei sale i s-a făcut rău, aceasta suferind de mai multe boli.

Citeste mai mult  Prezentarea sub o identitate falsă lucrătorului de poliție cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție. Consecințe juridice

Faptul că mamei inculpatului i s-a făcut rău, aceasta suferind de mai multe boli, nu justifică săvârşirea faptei, aceasta având nevoie de asigurarea asistenţei medicale de specialitate şi nu se înţelege în ce mod prezenţa inculpatului putea îmbunătăţi cu ceva situaţia medicală a mamei sale, în condiţiile în care inculpatul nu deţine cunoştinţe de specialitate pentru a putea acorda un ajutor corespunzător, iar ajutor medical putea solicita şi soţia acestuia care l-a apelat telefonic.

Ca urmare a celor reţinute, Curtea apreciază că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă.” (Curtea de Apel Suceava, Decizia penală nr. 66/21 ianuarie 2019, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >