”S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 17.05.2014, în jurul orelor 11:00, inculpatul a condus autoutilitara Mercedez, cu nr. de înmatriculare X. pe DN 2-E, în localitatea Vîrfu Dealului, jud. Suceava, deși se afla în perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că prin procesului verbal de contravenție nr. x din data de 05.04.2014 (fila 214 u.p.), inculpatul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 425 lei și avertisment, precum și cu sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Procesul verbal de contravenție apare ca fiind semnat de inculpat, care arată ca a luat la cunoștință cu privire la abaterile sale la regimul circulației rutiere constatate în cuprinsul procesului verbal și totodată cu privire la sancțiunile aplicate.
Inculpatul a susținut că la data critică nu avea cunoștință de faptul că permisul său era suspendat, nefiindu-i comunicată personal vreo adresă în acest sens.
Apărările inculpatului nu au fost reținute de instanța de fond, apreciind că acestea sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în declarația olografă, acesta a confirmat primirea adresei emisă de Serviciul Rutier în care i s-a specificat perioada de suspendare.
Contrar celor reținute de prima instanță, curtea constată că fapta săvârșită de către inculpat nu îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art.335 Cod penal, presupune realizarea în cadrul conținutului său constitutiv a unei situații premise, și anume aceea de a se fi dispus comunicarea în scris la domiciliul titularului de permis a măsurii suspendării dreptului de a conduce, anterior săvârșirii de către acesta a faptei pentru care a fost trimis în judecată.
În cauza de față, curtea reține că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă neîndoielnic faptul că măsura suspendării dreptului de a conduce i-a fost comunicată inculpatului.
Potrivit art.115 alin. 2 din OUG 195/2002, republicată, hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul sau anulării permisului de conducere se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura.
Din adresa nr.x din data de 12.01.2017 emisă de Serviciul Rutier (fila 26 dosar apel), reiese că măsura a fost comunicată inculpatului prin Poșta Română cu plic în regim normal, fără confirmare de primire, comunicare care în opinia prezentei instanțe nu realizează cerința validării măsurii dispuse.
Chiar dacă inculpatul a susținut la un moment dat faptul că avea cunoștință de faptul că exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, reținerea infracțiunii în discuție în sarcina apelantului nu este posibilă în lipsa unei înștiințări valabile de luare a măsurii.
Prin urmare, nu se poate reține ca fiind dată situația premisă infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, motiv pentru care curtea va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea deduse judecății, în temeiul art.396 alin.1, 5 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 Cod procedură penală și la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală.” (Curtea de Apel Suceava, Decizia penală nr. 70 din 25 ianuarie 2017, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: achitare > conducerea unui vehicul fara permis de conducere
