„Prin acordul de mediere încheiat între petenți şi Primăria reprezentată de primar, primăria a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui teren şi a casei de locuit menţionând că terenul provine din fondurile de rezervă ale primăriei, părţile solicitând consfinţirea acestei înţelegeri prin pronunţarea unei hotărâri de expedient care să ţină loc de act de proprietate.
Conform doctrinei şi jurisprudenţei, capacitatea civilă de folosință a persoanei juridice constă în aptitudinea acesteia de a avea drepturi subiective civile și obligații civile, inclusiv pe plan procesual, indiferent de izvorul acestora, capacitate care nu poate fi înstrăinată sau cedată și nici nu se poate renunța la ea nici măcar în parte.
În baza disp. art.20 şi urm. din Legea nr.215/2001 modificată, comunele, oraşele, municipiile şi judeţele reprezintă unităţi administrativ-teritoriale în cadrul cărora se exercită autonomia locală, se organizează, funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, unităţile administrativ-teritoriale fiind persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină, patrimoniu propriu, subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală, ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, la unităţile bancare, deci titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii, astfel încât în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
De asemenea, disp. art. 62, art. 77 din Legea nr. 215/2001 stipulează că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie, în timp ce primăria reprezintă o structură funcţională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local, dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului reiese că prin acordul de mediere, primăria a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului, (…) însă Primăria reprezintă o structură funcţională cu activitate permanentă care are obligaţia să îndeplinească hotărârile consiliului local, dispoziţiile primarului, să soluţioneze problemele de interes ale colectivităţii locale, ceea ce înseamnă că primăria nu are personalitate juridică, aflându-se în imposibilitate legală să reprezinte unitatea administrativ teritorială, respectiv comuna în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice, inclusiv în justiţie şi, deci să aibă calitatea de subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii.
Ca atare, atât timp cât Primăria reprezintă numai o structură administrativă, fără personalitate juridică, iar disp. art. 20 – art. 77 din Legea nr.215/2001 stabilesc că unitatea administrativ teritorială este reprezentată în justiţie, în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice, de către primar, înseamnă că, în realitate, numai unitatea administrativ teritorială, adică Comuna are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu, în calitate de parte, în cadrul unui proces civil, fiind reprezentată de către primar, având capacitate de folosinţă, de exerciţiu, calitate procesuală activă sau pasivă, după caz şi nicidecum structura administrativă reprezentată de primărie care nu are capacitate de folosinţă, fiind imposibil să fie titulară de drepturi şi obligaţii.
Mai mult chiar, cât timp acordul de mediere vizează recunoașterea unui drept de proprietate asupra unui teren și construcția situată pe acesta în favoarea numitului …, înseamnă că pretenția consfințirii acestui acord nu poate fi solicitată decât de petent și unitatea administrativ teritorială, respectiv Comuna şi nicidecum de structura administrativă reprezentată de Primăria comunei, ținând seama și de faptul că unitatea administrativ teritorială este cea care deţine diferite imobile aparţinând domeniului public sau privat al acestei unităţi administrative, fiind normal şi firesc să figureze Comuna, până la proba contrarie, ca parte într-un litigiu în cadrul căruia petentul emite pretenţii cu privire la terenul și construcţia în litigiu.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt şi a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a petentei Primăria, respingând acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă, (…)
Pretenţiile recurentului în sensul că instanţa, în exercitarea rolului activ şi pentru a ajuta părţile în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor legitime, avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor la prima zi de înfăţişare sau chiar în interiorul termenului de control, toate aspectele necesare legale soluţionării cauzei, în sensul de a completa sau modifica cererea şi acordul de mediere, respectiv avea obligaţia să indice regulile care definesc cadrul procesual în concepţia proprie, pentru a nu expune părţile unor sancţiuni foarte severe care exclud pe viitor discutarea drepturilor proprii şi valorificarea acestora în justiţie prin pierderea termenului de exercitare a plângerii, sunt nejustificate deoarece rolul activ al instanţei se exercită în raport de cadrul procesual fixat de către reclamant, ţinându-se seama de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa de fond exercitându-şi rolul activ prin invocarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a petentei Primăria, raportat la dispozițiile legale în materie și nicidecum într-o manieră proprie, cu încălcarea dispozițiilor legale, excepţie pe care a pus-o în discuţia părţilor, ocazie cu care recurentul nu a solicitat termen pentru a-şi pregăti apărarea cu privire la această excepţie, pentru a-şi angaja apărător, nu a sesizat instanţei faptul că nu cunoaşte terminologia, că nu înţelege ce înseamnă lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, solicitând pur şi simplu respingerea acestei excepţii. (…)
Mai mult chiar, instanţa nu are nicio obligaţie în cadrul termenului de control să pună în vedere reclamantului să precizeze persoanele cu care înţelege să se judece, să pretindă că partea chemată în judecată nu ar avea calitate procesuală pasivă sau că ar fi lipsită de capacitate de folosinţă, ori alte asemenea situaţii care pot fi invocate de către instanţă numai la primul termen de judecată și puse în discuția părților, caz în care nu se poate reţine vreo culpă instanţei de fond în invocarea excepţiei la primul termen de judecată şi nu în termenul de regularizare, iar partea avea obligaţia să solicite termen în vederea pregătirii apărării sau angajării unui apărător care să-i apere interesele în raport de excepţia invocată și nicidecum să susțină ulterior pretinsa lipsă de rol activ a instanței.” (Tribunalul Prahova, Decizia nr. 193/2015, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: acord de mediere > capacitatea de folosinta > persoana juridica > rolul activ al judecatorului
