Contestaţia în anulare privind o hotărâre de declinare de competenţă

7 octombrie 2016 Drept Civil Jurisprudenta

Potrivit disp. art. 503 alin. (1) C.pr. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. O atare dispoziţie nu poate fi interpretată decât în conjuncţie cu disp. art. 504 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora, contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

În raport de dispoziţiile legale precitate, se apreciază că nu poate face obiectul contestaţiei în anulare o hotărâre prin care s-a dispus declinarea competenţei. De vreme ce o astfel de hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., adică nici căilor de atac în reformare, nici căilor de atac de retractare. De altfel, când legiuitorul a vrut să excludă doar unele dintre căile de atac (mai exact, căile de atac de reformare), a făcut-o în mod expres, menţionând că hotărârea este definitivă. (Curtea de Apel Galați, Sentinţa nr. 138/2 iunie 2016, definitivă, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: >