Group 1

Contestaţie la executare fiscală. Nulitatea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii

”Instanţa concluzionează că luarea măsurilor asigurătorii prin decizia atacată nu s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, astfel încât şi impune anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii şi a actelor subsecvente emise în temeiul acesteia.

Astfel, DGA 1 Suceava din cadrul ANAF nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor asiguratorii, neinvocând şi nedovedind nici o situaţie concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiţia prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenţei pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării.

Simpla completare a unui formular tipizat de către intimată, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situaţiei contribuabilului faţă de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, şi pune instanţa în imposibilitatea de a exercita controlul măsurii luate. Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, având în vedere că, deşi a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatoarei, nu s-a justificat în nici un mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanţă crucială revine proporţionalităţii dintre ingerinţă şi motivele care justifică ingerinţa în dreptul de proprietate.

Citeste mai mult  Ucidere din culpa. Stabilirea procentului de vinovatie prin realizarea unui punctaj de corectitudine in trafic

Pericolul ca societatea controlată să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând ori îngreunând în mod considerabil colectarea, trebuie indicat în concret în motivele deciziei, prin raportare la conţinutul declaraţiilor fiscale, a situaţiei financiare a societăţii, de istoria comportamentului fiscal al acesteia şi a reprezentanţilor săi (mod de declarare şi plată, situaţii de atragere a răspunderii solidare, situaţii de insolvenţă sau de insolvabilitate, dosare de executare silită fiscale etc.). În acest sens, sunt relevante dispozițiile pct.5.1.1 şi 5.6 lit.f din Ordinul nr.2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

În speţa de faţă, este evidentă identitatea de argumente ale motivării în fapt a procesului-verbal cu cea a referatului justificativ şi a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii contestate. După prezentarea datelor societăţii şi a aprecierilor inspectorilor fiscali în ceea ce priveşte natura salariatului detaşat, respectiv, a salariatului temporar, cu consecinţe asupra naturii diurnei plătite angajaţilor contestatoarei, intimata conchide că suma sustrasă de la plată în perioada ian.2013-iul.2014 este de 846.795 lei şi constituie în sine temeiul justificativ pentru luarea măsurilor asiguratorii. Orice alte elemente, care să confirme pericolul iminent menţionat la pct.5.1.1. din Ordinul ANAF menţionat, lipsesc, ceea ce pune instanţa în imposibilitate de a verifica atât susţinerile părţilor cât şi respectarea prevederilor legale ale art.129 alin.5 C.p.f. Această imposibilitate are directă consecinţă asupra dreptului la apărare al debitorului fiscal.

Citeste mai mult  Hotărâre care să țină loc de contract. Analiza caracterului nejustificat al refuzului încheierii actului

Este de observat că prin această modalitate de întocmire a actului contestat, intimata ANAF – DG 1 Suceava a transformat măsura asiguratorie, dintr-una excepţională – astfel cum a fost intenţia legiuitorului – într-una de drept comun, întrucât în optica acesteia, dacă se constată îndeplinirea necorespunzătoare sau incompletă a obligaţiilor fiscale, există temei suficient pentru luarea măsurilor asigurătorii. Or, trebuie admis că angajarea răspunderii fiscale a debitorului, astfel cum reclamă disp. art. 109 alin.3 lit.a C.p.f., nu presupune în mod automat şi luarea măsurilor asigurătorii, având în vedere condiţia enunţată de art. 129 alin.2 C.p.f. – existenţa unor elemente care anunţă o anumită atitudine psihică a debitorului, reaua-credinţă circumstanţiată prin manopere dolosive de sustragere, ascundere ori distrugere a activelor patrimoniale.

Cât timp nu se poate reţine nici o diferenţă relevantă între procesul-verbal încheiat cu ocazia inspecţiei fiscale şi decizia de luare a măsurilor asiguratorii, sub aspectul pe care instanţa de executare îl poate verifica – legalitatea măsurii asiguratorii – şi având în vedere că instanţa de contencios administrativ este singura competentă să verifice legalitatea şi temeinicia actului administrativ proces-verbal de inspecţie fiscală, dacă debitorul utilizează calea prevăzută de art.205 şi urm., urmată de procedura reglementată prin art. 218 alin.2 C.p.f., instanţa va concluziona în sensul admiterii contestaţiei la executare. Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii împotriva contestatoarei SC DH SRL nu poate beneficia de prezumţia de temeinicie în contextul în care nu a fost întocmită cu respectarea normelor legale aplicabile instituţiei, în special cu motivarea situaţiei concrete şi excepţionale care justifică această ingerinţă a statului.

Citeste mai mult  Procedura de citare nelegal îndeplinită. Înmânarea citației altor persoane

În lipsa acestei motivări, trebuie apreciat că în privinţa contestatoarei nu au fost probate şi deci nu există temeiurile prevăzute de lege pentru instituirea popririi şi a sechestrului asiguratorii, ceea ce reclamă anularea deciziei de instituire a acestora precum a tuturor actelor subsecvente dependente de aceasta, respectiv actele de punere în executare a deciziei şi eventualele acte de executare efectuate.” (Judecătoria Iași, Sentința civilă nr.8856/30 iunie 2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > >