”În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin 3 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal. În esență s-a reținut că inculpatul, la data de 29.10.2013 a deținut și transportat cantitatea de 980 pachete țigări marca Jin Ling, de proveniență ucraineană, ce reprezintă mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Pentru a dispune condamnarea, prima instanță a reținut că, în pofida faptului că inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, afirmând că nu cunoaște modul în care cele două colete conținând 980 pachete de țigări au ajuns în mașina sa, probele administrate în cauză au stabilit că fapta există și că a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția cerută de textul legal. Astfel, prima instanță a analizat probele constând în declarațiile date de cele două martore, care au arătat că nu au văzut în mașina inculpatului nici un colet și nu au auzit ca acesta să aibă vreo discuție telefonică legată de transportul unor țigări și, coroborat cu împrejurarea că, în mașina inculpatului au fost descoperite cele două colete, că varianta susținută de inculpat, respectiv, că acesta ar fi fost solicitat de persoane necunoscute să transporte coletele și că le-a refuzat nu este confirmată de nicio probă în cauză, a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, apreciind că acesta a cunoscut proveniența ilicită a țigărilor, respectiv că ele sunt din contrabandă sau sunt destinate unei astfel de acțiuni.
Criticile aduse în apelul inculpatului sunt fondate pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
Probele administrate în cauză au stabilit la nivel obiectiv faptul că, la data de 29 octombrie 2013, în mașina inculpatului, au fost descoperite 2 colete care, la inventarierea conținutului lor, s-a constatat că aveau în conținut un număr de 980 pachete de țigări marca Jig Ling de proveniență duty free.
Poziția inculpatului vizavi de proveniența mărfurilor a fost una oscilantă și relativ contradictorie pe parcursul procesului penal, singura constantă fiind aceea a negării implicării subiective în săvârșirea infracțiunii. Astfel, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale, că a descoperit acele colete în mașina sa în timp ce se deplasa prin localitate, anterior fiind sunat de o persoană necunoscută care i-a cerut să transporte niște țigări, solicitare cu care nu a fost de acord. Cum mașina sa fusese lăsată deschisă și nesupravegheată, exista posibilitatea ca acele colete să fie introduse fără cunoștința sa și, ulterior, când a descoperit coletele, s-a speriat și a fugit, lăsând mașina abandonată într-o parcare. Inculpatul a arătat că s-a gândit că în colete pot fi țigări, fără să știe acest aspect cu certitudine (declarații date la urmărire penală filele 7 și 49 dup și la judecata în fond, fila 34).
În fața instanței de apel inculpatul a arătat aceleași împrejurări vizavi de modul în care cele două colete ar fi ajuns în mașina sa și reacția sa de abandonare a mașinii la vederea lor, însă a revenit asupra afirmațiilor potrivit cărora ar fi fost anterior sunat de o persoană necunoscută pentru a transporta țigări și, de asemenea, că ar fi bănuit sau presupus că în colete ar fi țigări.
Inculpatul a justificat această modificare a declarației prin aceea că, fiind de etnie ucraineană și audiat în etapa urmării penale și la judecata în fond fără interpret, exprimările sale au fost înțelese într-un mod care nu a corespuns în totalitate sensului în care a dorit să declare potrivit derulării evenimentelor din data de 29 octombrie 2013 așa cum le-a prezentat urmare acuzațiilor aduse. De altfel, raportat la împrejurarea că, de la debutul judecării cauzei în apel inculpatul a invocat acest aspect, al cunoașterii lacunare a limbii române, audierea acestuia în fața instanței de control judiciar a avut loc în prezența unui interpret de limbă ucraineană.
Potrivit art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României constituie infracțiunea de contrabandă „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea bunurilor și mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”. Așadar, elementul material al acestei infracțiuni constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea bunurilor și mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal sau că sunt destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
În oricare din situațiile reglementate de legiuitor, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal, deci a caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că sunt destinate eludării controlului vamal.
În cauza de față, ceea ce s-a dovedit fără îndoială constă în faptul că asupra inculpatului (în mașina acestuia) au fost descoperite cele 980 pachete de țigări, fără a se lămuri prin nicio probă proveniența acestora, destinarea lor, iar împrejurările de fapt și circumstanțele în care fapta reținută în sarcina acestuia s-a săvârșit, nu au capacitatea de a susține existența faptei sub calificare penală.
Dimpotrivă, Curtea constată că, actele ce consemnează descoperirea țigărilor, stabilesc că acestea sunt de proveniență duty free, împrejurare ce conferă o altă semnificație provenienței bunurilor din perspectiva penală. În condițiile în care, legea recunoaște posibilitatea achiziționării (și deci a deținerii) unor cantități de produse accizabile din magazinele cu regim duty free (deci scutite de plata taxelor), descoperirea acestui gen de bunuri asupra inculpatului nu conferă automat un caracter penal, ilicit, nefiind prohibită de lege o astfel de deținere. Evident, cantitatea semnificativă de țigări, creează prezumția că ele ar putea fi destinate unei acțiuni ilicite, însă revine organelor de urmărire penală să dovedească faptul că, o asemenea cantitate, a făcut obiectul unei singure achiziții, deci cu ignorarea dispozițiilor legale și în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă. În prezenta cauză însă, așa cum rezultă din probele de la dosar, nu s-a stabilit prin niciun mijloc de probă că bunurile aflate în mașina inculpatului, bunuri cu privire la care Curtea subliniază că nu sunt prohibite în a fi deținute, ar fi fost achiziționate într-o manieră care să se substituie rigorilor legale, astfel că, nu s-a dovedit caracterul penal al faptei reținute pe seama inculpatului, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a 2 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele mai sus expuse raportat la probele administrate în cauză, Curtea constată că, acuzațiile privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă de către inculpatul, în oricare formă a participației penale, autorat sau complicitate, nu este dovedită, astfel că, sentința penală prin care inculpatul a fost condamnat nu este susținută de cele rezultate din actele dosarului.
Pe de altă parte, Curtea constată că, singura probă ce ar susține existența unei infracțiuni rezultă din deținerea de către inculpat a celor 980 de pachete de țigări, deținere pentru a cărei justificare inculpatul a avut o atitudine șovăitoare, relativ oscilantă, ceea ce ar putea conduce la concluzia că acesta putea fi implicat într-o activitate ilicită.
Cu toate acestea, în condițiile în care, această probă nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, ea singură nu are aptitudinea de a sta la baza unei soluții de condamnare a inculpatului, probele fiind necesar a se corobora de o manieră care să conducă la o concluzie logică și indubitabilă privind existența unei infracțiuni și comiterea acesteia cu forma de vinovăție cerută de lege. Întrucât, așa cum am arătat anterior, modalitatea descrisă de parchet a acuzației aduse inculpatului nu a fost confirmată prin probele cauzei, iar cele testimoniale, despre care s-a arătat că nu susțin teza apărării inculpatului, dar nici nu o infirmă, raportat și la împrejurarea că, nici un moment, nu s-a dovedit sau lămurit proveniența ilicită a țigărilor aparent achiziționate din magazin duty free, Curtea constată că soluția adoptată de instanța fondului nu este justificată prin prisma dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală ce statuează că o condamnare se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat va desființa în totalitate sentința penală atacată și, pronunțând o nouă hotărâre:
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală va achita pe inculpatul …pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev de art 270 alin 3 din Legea 86/2006 cu aplicarea art 41 alin 1 C.pen și art 5 C.pen.” (Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 55 din 13 ianuarie 2017, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: achitare > contrabanda > in dubio pro reo > Legea nr. 86/2006
