Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine ca prin contractul de arendare părțile– au convenit arendarea terenului în scopul exploatării agricole, a păşunării, pe o durată de 5 ani.
Potrivit contractului părţilor, respectiv art. 5, preţul arendării a fost stabilit la suma de 100 lei/ha/an, la care se adaugă valoarea subvenţiei pe suprafaţă acordate de APIA (indiferent dacă arendaşul obţine sau nu subvenţiile de la APIA), clauză cu privire la care reclamanţii au susţinut că este abuzivă raportat la prevederile art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000 care stabilesc, în esenţă, că o clauză este abuzivă dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul, daca prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Raportat la aceste susţineri şi în acord cu apărările formulate de către pârât în cuprinsul întâmpinării, urmează a se constata că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată, nefiind incidente în cauză dispoziţiile legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori, pentru următoarele considerente.
Astfel, obiectul de reglementare al legii îl reprezintă, astfel cum rezultă din chiar denumirea legii, clauzele abuzive din contractele încheiate intre profesionişti si consumatori, art. 1 alin. 1 al legii referindu-se la contracte încheiate între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii”.
În acest sens, legea însăşi reglementează la art. 2 alin. 1 şi 2, definiţiile termenilor de consumator şi profesionist, statuând că: „(1) Prin consumator se înţelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociaţii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acţionează in scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înţelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acţionează in cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care acţionează in acelaşi scop in numele sau pe seama acesteia.
Raportat la obiectul prezentei cauze, respectiv contractul de arendare încheiat de părţi, rezultă cu evidenţă că dispoziţiile legii nr. 193/2000 nu sunt aplicabile, dat fiind faptul, pe de o parte, că acest contract nu priveşte nici vânzarea de bunuri, nici prestarea de servicii, iar pe de altă parte, că niciuna dintre părţi nu se încadrează în categoriile definitive de lege ca profesionist/consumator.
Totodată, instanţa va constata că nu suntem în prezenţa unui contract preformulat, cu privire la care părţile să nu fi avut posibilitatea de a negocia, iar în ceea ce priveşte clauza inserată la art. 5, aceasta reprezintă preţul arendării, element cunoscut şi acceptat de comun acord de către cocontractanţi şi însuşită prin semnarea contractului pe fiecare pagină de reclamant singurul de altfel dintre reclamanţi care este parte în contract.
Mai mult, împrejurarea că potrivit prevederilor regulamentului de acordare a subvenţiilor, Composesoratul în calitate de arendator nu putea solicita de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), în mod direct acordarea de subvenţii, în condiţiile în care a cedat dreptul de folosinţă a terenului, nu prezintă relevanţă în cauză, câtă vreme acordul părţilor nu priveşte eludarea acestor prevederi legale, ci reglementează doar modalitatea de stabilire a preţului arendării. (Judecătoria Turda, Sentința civilă nr. 15/2014, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: clauza abuziva > contract de arenda > Legea nr. 193/2000
