Convenție de rezoluțiune a unui contract de vânzare încheiată de unul de dintre soți. Act de dispoziție vs act administrare

7 octombrie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Din economia dispozițiilor art. 345 C. civ. reiese că fiecare soț poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum și acte de dobândire a bunurilor comune, iar în măsura în care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, soțul care nu a participat la încheierea actului nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-credință.

Astfel, convenția de rezoluțiune a unui contract de vânzare-cumpărare încheiată de către unul dintre soţi cu vânzătorul, în conformitate cu art. 1550 C. civ., prin care părțile au constatat neexecutarea obligației de plată a prețului și au convenit desființarea contractului, nu reprezintă un act de dispoziție care să atragă incidența dispozițiilor art. 346 C. civ. – potrivit căruia actele de înstrăinare sau de grevare cu drepturi reale având ca obiect bunurile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi – întrucât nu vizează ipoteza acestui text de lege și anume aceea ca actul să fie unul de înstrăinare, ci este un act de soluționare pe cale amiabilă a imposibilității de executare a contractului, deci un act administrare care nu necesită acordul soţului, raportat la dispozițiile art. 345 alin. (2) C. civ. (ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 525 din 17 februarie 2015, www.scj.ro)

Cuvinte cheie: > >