Prin săvârșirea fapte ilicite (neintroducerea în termen a acțiunii în pretenții) a fost împiedicată producerea unui eveniment viitor, acela ca cererea reclamantei să fie analizată pe fond. Imposibilitatea de a profita de pe urma acestui eveniment reprezintă prejudiciul cauzat.
Mai exact, paguba suferită ca urmare a pierderii de șansă presupune existența a două prejudicii distincte: un prejudiciu inițial, abstract, reprezentat de irosirea șansei ca o instanță să soluționeze cauza pe fond și un prejudiciu final, concret, reprezentat de suma de bani pe care reclamanta ar fi obținut-o dacă acțiunea sa împotriva societății ar fi fost admisă.
Sub aspectul cuantumului, prejudiciului suferit prin pierderea șansei, ca urmare a culpei profesionale a avocatului care n-a introdus în termen acțiunea, nu se poate situa la nivelul valoric pe care îl are obiectul cauzei aflat în dispută, ci la nivelul unei despăgubiri parțiale, reprezentând doar prețul lipsirii de șansa judecării pe fond a cauzei, preț care va fi calculat în raport de șansele obiective pe care le-ar fi avut soluționarea cauzei pe fond, dacă fapta avocatului n-ar fi privat-o pe reclamantă de posibilitatea examinării cauzei pe toate aspectele sale.
Practic, în momentul în care luăm în considerare indemnizarea prejudiciului, ceea ce ne interesează este doar pierderea șansei stricto sensu (prejudiciul inițial), doar acesta urmând a fi reparat, prejudiciu ce este distinct de pierderea suferită. Acest prejudiciu urmează a fi reparat întrucât doar acesta este în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în timp ce repararea prejudiciului final nu este posibilă, întrucât nu se poate stabili că acesta a fost cauzat în mod direct de fapta ilicită.
Din acest punct de vedere, prejudiciul suferit prin pierderea șansei se apropie, de cele mai multe ori, de prejudiciul moral, prin aceea că nu se realiza o reparare propriu-zisă, în sensul acordării sumei solicitate în procesul ce nu a fost analizat pe fond, ci o sumă de bani care să compenseze respingerea acțiunii prin admiterea excepției și nu pe fond.
”Este îndeplinită condiția culpei contractuale a S M & Asociații în executarea contractului de asistență juridică nr. x/2004, în condițiile în care după data de 12.10.2005, intimata – pârâtă în mod nejustificat nu a introdus acțiunea în pretenții împotriva N V (…)
Cu privire la criticile ce vizează existența/ inexistența prejudiciului, curtea reține următoarele
În principal, curtea constată că apelanta susține că fapta culpabilă a intimatei, a determinat pierderea unei șanse, aceea ca o instanță de judecată să-i examineze pe fond cauza, șansă pe care o apreciază ca fiind reală și serioasă.
Deși practica și doctrina dezbate încă posibilitatea reparării prejudiciului cauzat de pierderea șansei, curtea apreciază că există un prejudiciu, în acest caz, constând în aceea că, prin săvârșirea prezentei fapte ilicite a fost împiedicată producerea unui eveniment viitor, acela ca cererea reclamantei ce face obiectul dosarului nr. X să fie analizată pe fond . Imposibilitatea de a profita de pe urma acestui eveniment reprezintă prejudiciul practic cauzat.
Mai exact, paguba suferită ca urmare a pierderii de șansă presupune existența a două prejudicii distincte: un prejudiciu inițial, abstract, reprezentat de irosirea șansei ca o instanță să soluționeze cauza pe fond și un prejudiciu final, concret, reprezentat de suma de bani pe care reclamanta ar fi obținut-o dacă acțiunea sa împotriva societății americane ar fi fost admisă.
Sub aspectul cuantumului, prejudiciului suferit prin pierderea șansei, ca urmare a culpei profesionale a avocatului care n-a introdus în termen acțiunea, nu se poate situa la nivelul valoric pe care îl are obiectul cauzei aflat în dispută, ci la nivelul unei despăgubiri parțiale, reprezentând doar prețul lipsirii de șansa judecării pe fond a cauzei, preț care va fi calculat în raport de șansele obiective pe care le-ar fi avut soluționarea cauzei pe fond, dacă fapta avocatului n-ar fi privat-o de posibilitatea examinării cauzei pe toate aspectele sale.
Practic, în momentul în care luăm în considerare indemnizarea prejudiciului, ceea ce ne interesează este doar pierderea șansei stricto sensu (prejudiciul inițial ), doar acesta urmând a fi reparat prin prezenta acțiune, prejudiciu ce este distinct de pierderea suferită. Acest prejudiciu urmează a fi reparat întrucât doar acesta este în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită, în timp ce repararea prejudiciului final nu este posibilă, întrucât nu se poate stabili că acesta a fost cauzat în mod direct de fapta ilicită.
Din acest punct de vedere, prejudiciul suferit prin pierderea șansei se apropie, de cele mai multe ori, de prejudiciul moral, prin aceea că nu se realiza o reparare propriu-zisă, în sensul acordării sumei solicitate în procesul ce nu a fost analizat pe fond, ci o sumă de bani care să compenseze respingerea acțiunii prin admiterea excepției și nu pe fond.
Constatând că, dacă acțiunea ar fi fost introdusă în interiorul termenului de prescripție, apelanta – reclamantă ar fi avut o șansă reală în acel litigiu, aspect ce rezultă din Memorandumul depus la dosar, poziția pârâtei rezultată din formularea acțiunii în dosarul X, dar reținând și celelalte circumstanțe particulare ale cauzei, legate de statului societății N V, de lipsa sa de active pentru a fi pusă în executare sentința, curtea apreciază că prejudiciul suferit se situează la nivelul sumei de 50.000 de USD.
Nu poate fi acordată integral nici suma reprezentând cuantumul onorariului de avocat, achitat în baza contractului de asistență juridică în litigiu, în condițiile în care, pe de o parte, intimata – pârâtă a desfășurat în mod corespunzător o serie de activități ce intrau în cuprinsul contractului încheiat, în condițiile în care s-a reținut că până la data pronunțării sentinței arbitrale a existat acordul apelantei – reclamante de temporizare, fiind desfășurate în toată această perioadă de la încheierea contractului și până la acea dată activități juridice, iar pe de altă parte întrucât prejudiciul reprezentat de pierderea șansei este diferit de prejudiciul final. Prin urmare, curtea apreciază că, în acest caz suma de 15.000 de lei este corespunzătoare prejudiciului suferit.” (Curtea de Apel București, Decizia civilă nr. 355/2016, www.rolii.ro)
Cuvinte cheie: avocat > culpa contractuala > malpraxis > prejudiciu
