În lipsa unei notificări de declarare a scadenței anticipate a creditului, termenul de prescripție începe să curgă cel mai târziu de la data cesiunii creanței.
Extras din considerentele sentinței Judecătoriei Sectorului 1 București:
”În baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008 încheiat de D cu debitorul-contestator, creditoarea cesionară B a solicitat la data de 07.08.2018 demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului A, pentru recuperarea creanţei de 6573,73 euro, formându-se dosarul de executare nr. 5181/2018 pe rolul BEJA C.
La data de 27.09.2011, între D şi intimat s-a încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 865/2011, prin care intimata a preluat creanţa în cuantum de 6.573,73 euro . Cesiunea de creanţă a fost înscrisă în AEGRAM.
Prin adresa emisă la data de 29.06.2018, contestatorul a fost notificat de către intimat cu privire la cesiunea de creanţă ce a intervenit între intimat şi D, cu privire la cuantumul debitului datorat şi cu privire la obligaţia de achitare a acestuia, astfel că instanţa va respinge ca neîntemeiată apărarea contestatorului în sensul că această cesiunea nu i-a fost niciodată adusă la cunoştinţă.
Prin încheierea de sedinţă din Camera de Consiliu din data de 22.08.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. …., s-a dispus încuviinţarea executării silite a contractului de credit nr. 0587068/29.05.2008 pentru suma de 6.573,73 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.
La data de 09.10.2018 a fost emisă înştiinţarea privind măsura popririi şi somaţia de plată prin care s-a pus în vedere contestatorului ca în termen de 1 zi de la primire să achite suma totală de 6.573,73 euro debit și 4.262,06 lei cheltuieli de executare și s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor debitorului, fiind înștiințat și debitorul despre măsurile luate.
Prin încheierea din data de 09.10.2018, executorul a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 4.262,06 lei. (…)
În susţinerea prezentei contestaţii la executare, reclamantul a invocat, în esenţă, stingerea creanţei prin prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită. (…) Cum declararea scadenței anticipate și, implicit, momentul de la care se calculează prescripția dreptului de a cere executarea silită a intervenit înainte de intrarea în vigoare atât a Noului Cod Civil și a Noului Cod de procedură civilă, instanța concluzionează că legislația aplicabilă regimului juridic al prescripției dreptului de a obține executarea silită în temeiul Contractului de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008 este cea prevăzută în Codul de procedură civilă de la 1865, care se completează cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, conform art. 405 alin. 1 Vechiului C.proc.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.
De asemenea, potrivit art. 405, indice 2, alin. 1, lit. a din Codul de procedură civilă de la 1865, ” Cursul prescripţiei se intrerupe:a) pe data indeplinirii de către debitor, înainte de începerea executarii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoasterii, în orice alt mod, a datoriei.”
Prin Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008 încheiat de D cu debitorul, s-a acordat acestuia din urmă un împrumut în valoare de 7828 Euro pe o perioadă de 120 luni.
Deoarece la dosarul cauzei nu s-a depus notificarea de declarare a scadenței anticipate a debitului menţionat în Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008, în lipsa acestuia instanța concluzionează că întreaga creanță rezultată din contractul de credit mai sus menționat a fost declarată scadentă anticipat de către instituția bancară creditoare, în vederea recuperării sale, la momentul intervenirii cesiunii de creanţă din data de 27.09.2011, în acord cu dispozițiile art. 8.3 din convenția părților, acesta fiind momentul maxim obiectiv la care debitorul a fost decăzut din beneficiul termenului de rambursare a ratelor de credit scadente în viitor.
Va mai reţine instanţa că între momentul cesiunii de creanţă (27.09.2011) şi data înregistrării cererii de executare silită (07.08.2018), intimatul nu a întreprins nici un demers pentru a recupera creanţa menţionată, motiv pentru care instanţa va respinge apărările sale privind faptul că contestatorul a fost notificat cu privire la intervenirea cesiunii creanţei, cât şi cu privire la efectuarea plăţilor restante, aspect ce întrerupe curgerea termenului de prescripţie. (…)
În cazul creditelor bancare sau a celor acordate de instituții financiare nebancare, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data scadenței obligației de plată, iar în cazul în care există mai multe rate succesive, termenul de prescripție începe să curgă de la data ultimei rate de achitat, stabilită conform contractului.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu a fost depusă o notificare din partea băncii de declarare a scadenței anticipate a contractului de credit. Cu toate acestea, prin contractul de cesiune de creanţă a fost cesionată întreaga sumă restantă, în cuantum de 6573,73 lei, aspect din care se deduce logic faptul că anterior cesiunii de creanţă, instituţia bancară a procedat la declararea scadenţei anticipate a creditului şi la calcularea sumei cu care debitorul figura restant.
Astfel, instanţa reţine fără echivoc împrejurarea că, anterior cesionării creanței, Banca a declarat împrumutul scadent anticipat, chiar dacă o asemenea dovadă nu se regăsește la dosar.
Instanţa va reţine că termenul de trei ani în care intimatul putea obţine executarea silită început să curgă la data de 27.09.2011 (data la care a fost cesionată creanţa) şi s-a împlinit la data de 27.09.2014, fără ca intimatul să întreprindă în cauză vreun act de executare silită sau vreun act care să întrerupă curgerea acestui termen. (…)
În consecinţă, intimata nu mai era îndreptățită să solicite şi să obţină punerea în executare a Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală imobiliară nr. 0587068/29.05.2008, după un interval de patru ani de la data la care executarea silită s-a prescris, întrucât prin împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, acest contract şi-a pierdut puterea executorie în ceea o priveşte pe intimată, după cum dispun prevederile art.405 VCPC.
Pentru acest motiv, instanţa constată că executarea silită a fost demarată în mod nelegal în cauza de faţă, cu nesocotirea prevederilor Codului de procedură civilă, sens în care va constata că în prezenta cauză a intervenit prescripţia dreptului de a cerere executarea silită în baza Contractul de facilitate de credit şi garanţie reală mobiliară nr. 0587068/29.05.2008 şi va admite contestaţia la executare şi va anula toate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 5181/2018 al BEJA C.” (Judecătoria Sectorului 1 București, Sentința civilă nr. 383 din 28 ianuarie 2019, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: cesiune de creanta > contract de credit > prescriptia dreptului de a cere executarea silita
