Daune morale. Încălcarea obligației de confidențialitate a informațiilor privind reproducerea umană asistată medical

13 noiembrie 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Trimiterea de copii ale acțiunii în tăgada paternității copilului conceput prin procedura procreării asistate medical cu terț donator către diferite instituții, cu încălcarea dispozițiilor art. 445 Cod civil, care reglementează confidențialitatea informațiilor privind reproducerea umană asistată medical, reprezintă o faptă ilicită de natură să antreneze răspunderea delictuală.

”Referitor la cererea reconvențională prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 20.000 de Euro, tribunalul constată că în mod greșit și fără o motivare corespunzătoare a fost respinsă cererea ca neîntemeiată reținând că, în privinţa prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit pârâta-reclamantă prin scrisorile electronice trimise de reclamantul-pârât la diferite instituţii publice, instanţa nu poate analiza acest aspect întrucât excede cadrului procesual de faţă, neexistând o legătură suficient de strânsă între această împrejurare şi obiectul cererii principale (tăgada paternității copilului conceput prin procedura procreării asistate medical cu terț donator, s.n.), conform art. 209 alin. 1 C.p.c. Pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului-pârât faţă de soţia sa reprezintă o chestiune conexă relaţiei de cuplu, şi nu paternităţii copilului.

Dispozițiile art. 445 Cod civil, statuează confidențialitatea informațiilor și prevăd că, orice informații privind reproducerea umană asistată medical sunt confidențiale.

Principiul confidențialității oricăror informații referitoare la reproducerea umană asistată, înainte de toate a datelor privind identitatea părinților sau părintelui, a copilului născut prin concepția asistată medical, precum și a terțului donator, este menit să protejeze dreptul la viața privată, garantat prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 din Constituția României. De altfel și consimțământul exprimat al viitorilor părinți în fața notarului public, în vederea concepției asistată medical cu terț donator se bucură de confidențialitate.

Fiind un act medical, reproducerea umană intră sub incidența dreptului pacientului la confidențialitatea informațiilor medicale prevăzut la art. 21 din legea nr. 46/2003 privind protecția la viața privată.

Citeste mai mult  Sustragere sume de bani de către ospătar din încasări. Încadrare juridică

Totodată, prin legea nr. 17 din 22 februarie 2001 care a ratificat Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și Feminității Ființei Umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, se precizează că, orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă.

Susține pârâta în cererea reconvențională că, reclamantul a făcut anumite afirmații denigratoare la adresa copilului și a mamei acestuia, pârâta din prezenta acțiune, așa cum rezultă din email-urile trimise la diferite instituții, cum ar fi, trimiterea de copii ale acțiunii în tăgada paternității diferitelor instituții, cu încălcarea dispozițiilor art. 445 Cod civil, care reglementează confidențialitatea informațiilor privind reproducerea umană asistată medical, afirmații care sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Prejudiciul reprezintă condiția esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul că autorul răspunde numai în limita prejudiciului cauzat.

Pentru ca victima să obțină repararea prejudiciului din partea persoanei responsabile, deci implicit despăgubirea din partea acesteia, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fie reparat.

În cauza de față, prejudiciul este cert, prin atingerea adusă onoarei și demnității determinate de afirmațiile și acțiunile denigratoare la adresa pârâtei.

Fapta ilicită este o altă condiție esențială pentru răspunderea delictuală și ea antrenează mecanismul angajării răspunderii delictuale.

Fapta ilicită, reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau drepturilor și intereselor sale legitime de natură a le cauza un prejudiciu.

În speță, fapta ilicită a reclamantului constă în acțiunea reprezentată de afirmațiile la adresa pârâtei, diverse acuzații aduse acesteia prin email-urile transmise mai multor instituții, Judecătoria Târgu Bujor, INM, Inspecția Judiciară din cadrul CSM.

Citeste mai mult  Legitima apărare. Proporționalitatea apărării cu gravitatea atacului

Vinovăția reprezintă o condiție distinctă și esențială a răspunderii delictuale cu un caracter de sine stătător și precis determinat. Răspunderea poate fi angajată numai față de persoana care se face vinovată de producerea prejudiciului, ori, reclamantul cu intenție a acționat în momentul când a transmis informații confidențiale instituțiilor arătate anterior.

O altă condiție fără de care nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală este existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, cerință ce a fost dovedită de pârâtă și constă în încălcarea obligației de confidențialitate a informațiilor privind reproducerea umană asistată.

Totodată, dispozițiile art. 71 Cod civil, statuează că, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private.

Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Este de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenței, manuscriselor sau a altor documente personale, precum și a informațiilor din viața privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Dreptul la viața privată face parte din categoria drepturilor personalității, care este reglementat atât constituțional cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Constituția, prin art. 26 alin. 1 impune obligația autorităților de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată.

La rândul său, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin art. 8 alin. 1, dispune că, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

Orice persoana are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 Cod civil.

Citeste mai mult  Modificarea legii procesual-penale. Competenţa de judecată a cererilor de revizuire

Dreptul la demnitate este reglementat de asemenea de art. 30 alin. 6 din Constituție, care prevede că libertatea exprimare cât și de art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor omului.

Conținutul dreptului la demnitate este dat de prevederile art. 72 alin. 2 Cod civil prin referirile făcute la onoarea și reputația unei persoane.

Atingerile aduse onoarei sau reputației unei persoane pot îmbrăca forma insultei, care constă în adresarea unor expresii jignitoare sau calomniei, care constă în afirmații sau imputări referitoare la săvârșirea unei fapte de natură să supună persoana desconsiderării sau oprobriului public. Nu este necesar ca fapta să constituie infracțiune, fiind suficientă săvârșirea unui delict civil care are consecințe ofensatoare.

Ori, reclamantul prin nenumăratele email-uri și scrisori adresate atât instituției unde își desfășoară pârâta activitatea cât și altor instituții de control din cadrul sistemului judiciar a încălcat prevederile textelor de lege mai sus amintite.

Faptele reclamantului nu se încadrează în limitările impuse de dispozițiile art. 75 Cod civil, care stabilesc că, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt premise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute de textele de lege menționate.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul va admite în parte cererea reconvenţională în baza dispozițiilor art. 1357 Cod civil și va obliga reclamantul la 5.000 de Euro către pârâtă cu titlu de daune morale.” (Tribunalul Prahova, Decizia civilă nr. 2534/2015, portal.just.ro)

Cuvinte cheie: > > > >