Fapta de a adresa cuvinte şi expresii jignitoare printr-o scrisoare reprezintă o faptă ilicită de natură să antreneze răspunderea civilă delictuală.
Extras din considerentele deciziei nr. 922/2017 a Tribunalului Călărași:
”Prin Sentinţa civilă nr. 452 Judecătoria Călăraşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.S.A. împotriva pârâtului G.C.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, reprezentând daune morale. (…)
Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin prezenta acţiune reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 lei, daune morale, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a injuriilor şi denigrărilor ce i le-a adus printr-o scrisoare trimisă de acesta la data de 2.08.2016 .
La rândul său pârâtul a invocat în apărare faptul că scrisoarea trimisă reclamantului conţinea afirmaţii cu privire la aspecte din viaţa acestuia pe care le cunoştea de la mama lor , iar celelalte afirmaţii le-a făcut sub imperiul unei situaţii conflictuale existente între fraţi şi provocată de atitudinea acestuia de a-l chema în judecată în repetate rânduri .
Dispoziţiile codului civil în vigoare stipulează la art. 72 faptul că orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei sale, iar conform art. 252 C. civ. orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea demnităţii sale.
Ca atare, deşi în art.70 C.civ. este recunoscut dreptul la libera exprimare, acesta nu trebuie să fie utilizat de aşa manieră încât să aducă atingere drepturilor recunoscute de lege altor persoane, în speţă, dreptului la demnitate.
Demnitatea persoanei privită sub aspect subiectiv este încălcată atunci când se aduce atingere onoarei unei persoane, respectiv când i se lezează sentimentul de preţuire pe care persoana îl are faţă de ea însăşi .
În speţă prin scrisoarea redactată, pârâtul a afirmat, printre altele, cu privire la reclamant că „este un macaragiu lipsit de scrupule, necinstit, mereu pus pe înşelăciuni, pervers şi ascuns…”, dar şi că acesta „a căutat sub saltelele mătuşilor decedate banii acestora…, că a umblat după averi şi că a păcălit-o pe mama lor deposedând-o şi de ultima palmă de pământ, dar pe care nici nu o primea în casa lui minţind-o că umblă dezbrăcaţi…, că şi-a bătut joc de mama lor pe care a intenţionat să o scoată din casa ei şi să o mute într-un container pentru a-i asigura soţiei sale Nicolette , condiţii optime la moşie.”
Conform art. 253 C. civ persoana fizică al cărui drept nepatrimonial a fost încălcat poate cere instanţei despăgubiri pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile .
În drept, instanţa a reţinut că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului trebuie să fie îndeplinite, conform prevederilor art.1349 şi 1357 C. civil următoarele condiţii cumulative: existenţa unei fapte ilicite, săvârşită cu vinovăţie, care să fi cauzat un prejudiciu şi să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa a reţinut că aceasta constă în fapta pârâtului de a-i adresa cuvintele şi expresiile jignitoare, mai sus menţionate. Faptul că cei doi sunt fraţi, iar relaţiile dintre ei sunt tensionate de ani de zile, nu îi permite pârâtului să folosească la adresa reclamantului limbajul utilizat în scrisoare, mai ales că singura explicaţie dată de acesta a fost în sensul că era supărat pentru faptul că fusese chemat în instanţă, în proces, pentru partajarea masei succesorale rămasă de pe urma mamei lor. (…)
Împotriva Sentinţei civile nr. 452 a Judecătoriei Călăraşi, în data de 13.04.2017 apelantul – reclamant G.S.A. în contradictoriu cu intimatul – pârât G.V.C., a formulat apel, solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a sentinţei civile atacate. (…)
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine următoarele:
Motivul de apel, constând în aprecierea greşită a probatoriului administrat în cauză, tribunalul nu îl poate reţine în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art.1357 C.civ., „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. Conform art.1349 C.civ. „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Aşadar, textele de lege sunt aplicabile speţei în condiţiile în care se dovedeşte că sunt îndeplinite cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale şi anume săvârşirea unei fapte ilicite, vinovăţia (în cea mai uşoară formă – culpa uşoară), prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
În esenţă, apelantul – reclamant critică greşită apreciere a instanţei de fond asupra cuantumului prejudiciului faţă de importanţa valorilor lezate.
Tribunalul apreciază că prima instanţă a apreciat corect că fapta pârâtului – scrisoarea expediată care conţine cuvinte jignitoare la adresa reclamantului a cauzat acestuia din urmă un prejudiciu, cu menţiunea că prejudiciul nu poate fi evaluat la un cuantum atât de mare ( 10 000 lei) faţă de atingerea efectivă adusă valorilor morale protejate. (…)
În cauză, prejudiciul apelantului – reclamant este un prejudiciu moral şi constă în faptul că prin adresarea unor cuvinte jignitoare, prin intermediul scrisorii expediate a dus la producerea unor nelinişti şi suferinţe interioare apelantului – reclamant.
Totuşi prin fapta săvârşită şi modul în care a fost săvârşită (intimatul – pârât limitându-se la o singură scrisoare care nu a fost adusă la cunoştinţă unui public larg, deci fără a fi la un nivel extins, aducerea la cunoştinţa altor persoane de către apelantul – reclamant neputându-se imputa pârâtului), s-a produs o atingere a valorilor care definesc personalitatea umană fără însă ca această atingere să fie semnificativă, „atacul” neatingând un anumit nivel de gravitate, apt să producă consecinţe negative profunde în plan moral victimei.
Este însă evident că deşi faptele intimatului – pârât nu au afectat în mod grav, demnitatea și onoarea reclamantului, aceasta nu înseamnă că nu există deloc o afectare. Există o afectare aptă a produce consecințe negative în plan moral victimei, însă nu atât de gravă încât să justifice reținerea unei daune de 10 000 lei.
Aşadar, tribunalul apreciază că prima instanţă a reţinut corect că există o afectare negativă pe plan psihic generată de fapta pârâtului, de o anumită gravitate, care să justifice acordarea unei satisfacţii echitabile de 1000 lei, evident alături de recunoaşterea, prin hotărâre, a caracterului scandalos şi neadevărat al celor afirmate de către pârât, încât, apreciind că s-a cauzat un prejudiciu sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale, antrenarea răspunderii fiind de natură a oferi atât o satisfacție materială, dar și una morală.” (Tribunalul Călărași, Decizia civilă nr. 922 din 9 noiembrie 2017, portal.just.ro)
Cuvinte cheie: daune morale > dreptul la demnitate > dreptul la libera exprimare > fapta ilicita > raspundere civila delictuala
