Decesul victimei unui accident rutier. Culpa medicului. Răspunderea pentru ucidere din culpă a șoferului

9 februarie 2016 Drept Penal Jurisprudenta

”Curtea, consideră că între fapta inculpatului MAD și decesul victimei AA există o legătură de cauzalitate, leziunile produse în accident fiind o cauză care a avut un efect favorizant în realizarea decesului.

Criticile inculpatului MAD referitoare la faptul că nu ar exista acest raport de cauzalitate cu privire la fapta săvârșită cu motivarea că în cauză nu este aplicabilă teoria echivalenței cauzelor, ci teoria riscului deviat, astfel încât singurul vinovat de decesul victimei ar fi inculpatul KE, întrucât între ruptura cordului și deces există legătură directă de cauzalitate este nefondată.

În literatura penală s-au formulat mai multe teorii referitoare la legătura de cauzalitate care pot fi cuprinse în două categorii. Din prima categorie fac parte teoriile care susțin că dintre acțiunile care au precedat rezultatul una singură trebuie considerată drept cauză a lui, celelalte având semnificația unor condiții. În cea de-a doua categorie se includ teoriile care admit o pluralitate de cauze ce concură la producerea rezultatului. Din totalitatea de teorii care o explică, cele mai reprezentative sunt teoria cauzei eficiente, teoria cauzei preponderente și teoria cauzei adecvate (tipice).

***Ucidere din culpa. Stabilirea procentului de vinovatie prin realizarea unui punctaj de corectitudine in trafic***

Potrivit teoriei echivalenței condițiilor, sau teoria condiției sine qua non, cea mai răspândită teorie și acceptată în doctrina și practica penală se presupune a fi cauză a unui efect orice condiție necesară fără de care nu s-ar fi produs acel defect. Această teorie larg răspândită a fost formulată pentru prima data în 1860 de penalistul german Von Buri. Demonstrația faptului că o condiție a fost sau nu cauzală se face prin metoda eliminări și dacă se observă că fără o anumită condiție rezultatul nu s-ar fi produs, i se atribuie valoare de condiție. În urma acestei verificări condițiile devin echivalente, univoce și necesare, având un caracter indispensabil în conduita umană.

Citeste mai mult  Dovada contractului de împrumut

În cauză, raportându-ne la această teorie se constată că între cele două contribuții respectiv a inculpatului MAD ca urmare a producerii accidentului de circulație și a inculpatului KE ca urmare a efectuării defectuoase a drenajului pleural și a masajului cardiac intern există o legătură, lanțul cauzal nefiind întrerupt așa cum rezultă din concluziile raportului medico-legal care arată că între ruptura cordului și decesul victimei rezultă raport de cauzalitate, iar leziunile traumatice produse victimei în urma accidentului de circulație au avut un efect favorizant în realizarea decesului.

Fără acțiunea ilicită a inculpatului MAD, victima AA nu ajungea în spital, deci acțiunea infracțională a primului inculpat a fost o condiție fără de care nu se putea ajunge la rezultatul final, respectiv decesul victimei. Acțiunea secundară, post accident, este în strânsă legătură cu acțiunea infracțională inițială, mai mult decât atât este determinată în mod esențial de către aceasta.

***Ucidere din culpă. Nerespectarea regimului de viteză. Victimă care traversa strada printr-un loc nepermis. Achitare***

Citeste mai mult  Obligarea Consiliului Local și a Inspectoratului de Poliție să asigure semnalizarea corespunzătoare a unei intersecţii

Astfel, cei doi inculpați au o culpă comună în proporție de 50% fiecare în producerea decesului victimei AA.

Nu poate fi reținută solicitarea inculpatului MAD privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ucidere din culpă în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, întrucât în cauză s-a produs decesul victimei, iar lanțul cauzal nu a fost întrerupt potrivit teoriei echivalenței condițiilor.” (Curtea de Apel Timișoara, Decizia penală nr. 1049/2014, www.rolii.ro)

”Opinia separată vizează exclusiv soluția adoptată în privința inculpatului MAD în raport de care se impunea a se dispune achitarea sub aspectul acuzației de ucidere din culpă întrucât nu există legătură de cauzalitate între fapta acestuia și decesul victimei.

În antecedența cauzală pot fi identificate două contribuții umane care ar putea avea legătură cu rezultatul specific infracțiunii de ucidere din culpă, și anume: 1) accidentul de circulație provocat de inculpatul MAD în data de 17.06.2012; 2) înțeparea cordului victimei cu trocarul de către inculpatul KE în data de 19.06.2012.

Accidentul de circulație a provocat numitei AA leziuni (politraumatisme) care aveau aptitudinea de a determina decesul persoanei vătămate în lipsa intervenției medicale calificate (această împrejurare rezultă din concluziile raportului medico – legal de necropsie).

Intervenția medicală de specialitate a fost acordată persoanei vătămate timp de câteva zile, evoluția fiind favorabilă, astfel încât în data de 19.06.2012, la ora 0830, atât medicul curant (d-na doctor KM) cât și șeful clinicii de chirurgie din cadrul spitalului (d-nul doctor BT) au apreciat că starea generală a pacientei este bună (s-a consemnat chiar că aceasta putea să stea așezată pe scaun lângă pat).

Citeste mai mult  Posibilitatea instanţei de a introduce din oficiu partea responsabilă civilmente în procesul penal

***Uciderea din culpă a unui copil. Aprecierea cuantumului daunelor morale***

Prin urmare, lanțul cauzal generat de contribuția inculpatului MAD a fost oprit în urma intervenției medicale de specialitate.

La scurt timp însă (19.06.2012, în jurul orei 10) a avut loc o altă acțiune umană, și anume intervenția defectuoasă a inculpatului KE (medic la unitatea spitalicească unde fusese internată victima), care, cu ocazia efectuării drenajului pleural, a înțepat cu trocarul (instrumentul folosit la drenaj) cordul victimei (leziune vitală), acțiune care a generat propriul lanț cauzal și care în final a condus la deces (aspect consemnat în raportul medico – legal de necropsie).

În concluzie, decesul victimei a fost provocat exclusiv de intervenția inculpatului KE, fără a exista legătură de cauzalitate cu acțiunea inculpatului MAD (acesta putea fi eventual tras la răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, având în vedere că leziunile provocate de accidentul de circulație au pus în primejdie viața persoanei vătămate iar accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice).

Cuvinte cheie: > > > >