Declararea în mod eronat a TVA de plată. Consecințe

3 aprilie 2018 Drept Penal Jurisprudenta

Declararea în mod eronat a TVA de plată nu poate constitui infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în lipsa vreunui element fraudulos din care să rezulte intenția contribuabilului de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.

Extras din considerentele sentinței penale nr 153/2018 a Tribunalului Giurgiu:

”Inculpații NF, NVV și S.C. N_F _TECHNIC S.R.L., în perioada 2012-2014 datorită modificărilor legislative ce privesc plata TVA la încasare, a unor disfuncționalități a programelor informatice de gestionare a contabilității și a unor disfuncționalități în gestionarea contabilității inculpatei persoană juridică S.C. N_ F_TECHNIC S.R.L. au completat eronat declarațiile 300 (decont de TVA) și în acest mod au declarat organelor fiscale în mod eronat TVA ul de plată, datorând suplimentar la data de 02.03.2015 în cuantum de 291 238 lei. (…)

Urmare a sesizării organelor judiciare (Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu) de către A.N.A.F., la data de 07.04.2015 organele de poliție din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice – I.P.J. Giurgiu au dispus începerea urmăririi penale în dosarul nr.163/P/2015 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005. (…)

În cauză a fost dispusă la data de 28.08.2015 efectuarea unei expertize contabile (fila 62 vol. II dosar UP ) care a fost atașată la dosar la filele 1-61 vol. II dosar UP.

La obiectivul 11 al acestei expertize s-a stabilit că s-a calculat un prejudiciu de 419 360 lei din care 305 780 aferent TVA și 113 580 aferent impozitului pe profit prejudiciu generat de încălcarea art. 82 alineatele 2 și 3 din Codul de procedură fiscală privind forma și conținutul declarației fiscale potrivit căruia contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale și să înscrie corect informațiile prevăzute în formular corespunzător situației sale fiscale.

Instanța constată că prejudiciul constatat de către expertul ce a efectuat expertiza în faza de urmărire penală este urmare a unor erori de declarare a informațiilor fiscale.

În același timp obiectivul 7 al expertizei efectuate în faza de urmărire penală se răspunde că intrările efectuate de S.C. N_ F_TECHNIC S.R.L. nu au în totalitate documente justificative și ieșirile sunt reale și sunt înregistrate în contabilitate în ordine cronologică și sistematică.

Constată instanța că expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală nu a evidențiat omisiuni, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate , așa cum cere elementul material al infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005.

Ceea ce a constatat expertiza efectuată în faza de urmărire penală au fost unele erori de declarare a datelor contabile și a identificat unele cheltuieli nedeductibile fapt datorat lipsei unor documente justificative.

Ori astfel de constatări nu conturează săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 infracțiune pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

De altfel fiind audiat expertul care a efectuat expertiza în faza de urmărire penală, GA (filele 50-51 dosar fond) aceasta a arătat că în jurnale se regăseau sume mai mari decât cele inserate în declarațiile fiscale ceea ce conduce la concluzia că diferențele se datorează declarării eronate a unor valori din evidența contabilă și nu omisiunii înregistrării operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Citeste mai mult  Publicarea de anunţuri fictive online

Mai mult, expertul care a efectuat expertiza în faza de urmărire penală, GA a precizat că după analizarea declarațiilor rectificative existau în continuare neconcordanțe între operațiunile și veniturile înregistrate și datele inserate în declarațiile rectificative dar care provin din considerarea ca deductibile a unor cheltuieli care nu îndeplineau condițiile legale pentru a fi considerate deductibile, exemplificând cu lipsa foilor de parcurs la cheltuielile aferente achiziționării de combustibili pentru autovehicule.

În final , expertul care a efectuat expertiza în faza de urmărire penală, GA a precizat că în urma analizării actelor contabile ale S.C. N_ F_ TECHNIC S.R.L. în evidența contabilă au fost înregistrate toate operațiunile efectuate și toate veniturile realizate.

În ceea ce privește expertiza contabilă efectuată în faza de judecată și suplimentul la acest raport de expertiză se constată că acestea concordă cu concluziile prezentate mai sus.

Astfel în concluziile raportului de expertiza contabilă efectuată în faza de judecată se reține că:

– S.C. N_ F_ TECHNIC S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă veniturile și cheltuielile efectuate în mod sistematic și cronologic;

– Se constată o diferență de 14 749,16 lei între TVA declarat și TVA rezultat din documentele financiar contabile și este consecința lipsei unor documente justificative și a unor erori de înregistrare a unor facturi;

– Deconturile rectificative în ceea ce privește TVA sunt aferente perioadei în care S.C. N_ F_ TECHNIC S.R.L. a fost plătitoare de TVA la încasare (01.01.xxxxxxxxxxxxx14);

– Societatea nu a distribuit dividende în perioada 2012-2014 dar a fost creditată de către asociatul și administratorul societății și pe cale de consecință sumele reprezentând contravaloare impozitului pe profit și al TVA datorate bugetului de stat în perioada 2012-2014 nu au fost sustrase și folosite de administratorii societății.

Inculpații au fost audiați și au indicat ca și cauze a erorilor de declarare a cuantumului TVA încasat și de plată faptul că au existat modificări legislative în ceea ce privește plata TVA la încasare. Aceștia au precizat că aceste modificări au creat dificultăți în gestionarea fluxurilor de TVA încasat raportat la caracterul exigibil și neexigibil al acesteia în funcție de data plății sau data împlinirii termenului de 90 de zile de la emiterea facturii.

Apărările inculpaților sunt susținute și de declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv ZG și B V care au confirmat apărările inculpaților respectiv dificultatea gestionării fluxurilor de TVA în contextul modificărilor legislative.

Nu în ultimul rând, suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de judecată confirmă apărările inculpaților.

Se reține în acest supliment că „ .. descărcarea (realizată în mod automat, cu ajutorul unui program software specializat) TVA neexigibilă în TVA exigibilă s-a realizat eronat nu doar în cazul TVA colectată – consecința diminuării sarcinii fiscale , ci și în privința TVA neexigibilă deductibilă – cu consecința măriri sarcinii fiscale …”.

Se constată astfel că erorile din evidența contabilă nu au fost doar în avantajul contribuabilului dar și în dezavantajul acestuia ceea ce dovedește fără drept de tăgadă că în cauză inculpații nu au avut în nici un moment intenția calificată de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale necesară pentru a fi întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Citeste mai mult  Necomunicarea procesului-verbal de contravenție la adresa de reședință a contravenientului

Pentru a se putea reține în sarcina inculpaților intenția calificată de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale ar fi fost necesar ca probele administrate să evidențieze acte materiale sistematice și concordante în sensul neînregistrării operațiunilor comerciale și veniturilor ceea ce nu se poate reține în prezenta cauză.

Mai mult, prin faptul că inculpații NF și NVV au dispus verificări cu privire la organizarea contabilității societății S.C. N_ F_ TECHNIC S.R.L. și urmare a constatării unor erori de întocmire a actelor contabile la data de 16.03.2015 au depus declarații rectificative (dosarul de corecție) și au solicitat efectuarea unui control de fond la ANAF – AJFP Giurgiu este dovedit faptul că aceștia au dat dovadă de bună credință și nu au urmărit sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat.

În acest sens instanța are în vedere Decizia nr. 3907/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr. X în care s-a reținut că: „ În ceea ce privește nedeclararea veniturilor unei persoane fizice, trebuie făcută distincția între veniturile pentru care există atât obligația declarării cât și aceea a evidențierii și veniturile pentru care există doar obligația declarării:

a) pentru veniturile pentru care există atât obligația evidențierii cât și obligația declarării, în cazul nedeclarării acestora vor putea fi îndeplinite doar elementele constitutive ale infracțiunii reglementată de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. fără a se putea retine un concurs de infracțiuni între infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Dacă veniturile au fost evidențiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, atunci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii p revăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) din Lege, deoarece nu se poate spune că s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condițiile în care organele fiscale pot lua cunoștință de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului. Fapta nu poate fi încadrată nici la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și anume la omisiunea evidențierii, deoarece veniturile au fost evidențiate, doar că acestea nu au fost declarate.

b) în cazul veniturilor pentru care există doar obligația declarării acestora, dacă nu au fost declarate, vom fi în prezența infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005. În cazul transferului proprietății imobiliare prin procedura notarială, organul fiscal a luat însă cunoștință de existența sursei impozabile sau taxabile prin comunicarea de către notar către organelor fiscale competente a actelor în baza cărora a operat transferul, împreună cu documentația aferentă, astfel încât nu poate exista infracțiunea de evaziune fiscală reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 prin ascunderea sursei.”

În același sens instanța are în vedere și Decizia nr. 174/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr. X în care s-a reținut că: „Determinarea incorectă de către inculpat a TVA-ului … nu poate constitui, însă, așa cum a susținut Parchetul, infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât respectivele operațiuni au fost evidențiate în documentele contabile, au fost declarate organului fiscal și s-a achitat impozitul corespunzător care a fost calculat și vărsat cu ocazia încheierii fiecărui contract de vânzare-cumpărare, precum și parte din taxa pe valoare adăugată, fiind de competența organelor fiscale de a stabili cuantumul corect al sumelor datorate cu titlu de TVA, în raport cu toate tranzacțiile efectuate, fără ca fapta să poată fi inclusă în sfera ilicitului penal (a se vedea în același sens și decizia nr. 3907 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Citeste mai mult  Soluția legislativă din NCPP potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță „fără citarea părților” este neconstituțională

Cu alte cuvinte, …, din moment ce organul fiscal a putut constata și verifica operațiunile comerciale efectuate, veniturile realizate și sursa acestora, precum și a stabili felul obligațiilor fiscale și cuantumul eventualelor taxe și impozite datorate de societate bugetului consolidat al statului, determinarea TVA-ului datorat apare ca o chestiune de natură strict fiscală, care se reduce, în esență, la modul de calcul al acesteia, stabilirea eronată de către inculpat a respectivei taxe … neputând constitui infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în lipsa vreunui element fraudulos din care să rezulte intenția contribuabilului de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale.”

În aceste condiții instanța constată că în cauză probele administrate nu dovedesc comiterea de către inculpați a infracțiunilor reținute în rechizitoriu. (…)

În cauza de față, raportat la ansamblul probelor administrate se constată că situația de fapt ce se poate reține nu îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și anume la omisiunea evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, deoarece veniturile au fost evidențiate, doar că acestea nu au fost declarate în mod corect, totodată lipsind și latura subiectivă necesară pentru existența acestei infracțiuni respectiv intenția calificată prin scop.

Față de considerentele de mai sus, așa cum și procurorul a solicitat, în cauză este incident art. 16 litera b teza I Cod procedură penală, faptele ce se pot reține în sarcina inculpaților nefiind prevăzute de legea penală ca fiind infracțiuni.

Astfel, față de considerentele de mai sus in cauza se va face aplicarea art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, în modalitatea normativă privitoare la omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 pentru cei trei inculpați respectiv NF, NVV și S.C. N_F_ TECHNIC S.R.L.” (Tribunalul Giurgiu, Sentința penală nr. 153 din 30 martie 2018, www.rolii.ro)

Cuvinte cheie: > > >